Scriitorul Menuţ Maximinian a păşit cu dreptul în Vremea sintagmelor

Într-o ţinută grafică excelentă, datorată Editurii Karuna, cu coperta elegantă şi atrăgătoare, VREMEA SINTAGMELOR, cartea semnată de Menuţ Maximinian este un compediu de jurnalism cultural de cea mai bună calitate, care adună în pagini o seamnă de întâmpinări de carte, cronici literare succinte, pe care autorul le-a scris şi le-a publicat de-a lungul unui deceniu de gazetărie.

Ziarul Răsunetul din Bistriţa, a fost , este şi va fi (şi) o şcoală de literatură, un atelier literar clar, în care, în ultimul deceniu, la pagina de cultură au avut loc adevărate mutaţii, schimburi culturale eficiente şi interesante.

Tot mai mulţi scriitori şi-au dorit, şi au putut să-şi vadă semnătura în paginile ziarului, sau să beneficieze de prezentarea literară a cărţii pe care au publicat-o. Menut Maximinian a reuşit în timp scurt să-şi facă din nume renume şi să câştige încrederea şi chiar prietenia multor intelectuali cu chemare spre literatură, spre cultură în general. În acelaşi timp s-a afirmat, şi şi-a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din judeţ iar pe plan naţional a reuşit performanţa de-a publica sub semnătură personală, sau de a beneficia de cronici literare interesante în reviste literare de prestigiu.

Deşi autorul Vremii sintagmelor nu şi-a propus niciodată să dea cu barda în Dumnezeu, sau să despice firul în patru, cronicile sale au fost primite cu seriozitate, cu emoţia cuvenită dar mai ales, cu respect şi încredere din partea publicului dar şi a autorului.

El s-a impus prin sinceritate, talent şi putere de muncă.

Ca şi pe raftul unei bilioteci adevărate, cărţile la care face referinţă Menuţ Maximinian în ultima sa apariţie editorială, sunt lucrări aşezate în ordine strict alfabetică. Nu are favoriţi, nu face concesii dar nici, la polul opus, nu incriminează. Este un critic echidistant şi îi lasă cititorului posibilitatea să aleaga pagina care îl interesează, aflând detalii despre cărţi şi autori celebri, sau despre alţii în devenire. Scrie cu acelaşi profesionalism despre maeştri dar şi despre condeiele care au scâteiat pe cerul liric, ca o stea căzătoare, o singură dată.

Excelentă mi se pare a fi şi ideea prin care, în paginile de la începutul cărţii, se explică într-un mod lejer, (pentru un public care nu este neapărat molipsit de ,,microbul,, Literaturii), vorbeşte în teremni clari despre starea de fapt a scriitorului contemporan, a revistelor literare, a grupărilor de gen , realizându-se în acest mod, o traiectorie spre ,,raftul,, plin cu cărţile, pe care Menuţ Maximinian le-a citit şi despre care a scris cu perseverenţa unui jurnalist care se respectă.

Bucuria de –a ţine o carte noua în mână, se simte în rândurile prin care autorul îşi începe pledoaria pentru fiecare volum în parte. El nu desparte apele de uscat cu forţa, nu face selecţii şi topuri după calitatea artistică.

Autorul redă cu acurateţe şi bun simţ eşantioane din textele la care face referinţă, pentru ca, aşa cum am mai spus, beneficiarul, domnia sa cititorul să intre indirect în lumea cărţii respective şi dacă, îl interesează subiectul, genul şi stilul literar repesctiv, să caute cartea .

Unul dintre cei mai temerari scriitori din tânăra generaţie, Menuţ Maximinian a ajuns la maturitatea scriitoricească după ce , un deceniu încheiat a exersat ca un violonist cu har pe strunele unui Stradivarius. Succesul nu s-a lăsat aşteptat.

El nu mai este scriitorul provincial care îşi laudă colegul de breaslă la o halbă de bere. El scrie cu temei, documentat şi îşi asumă cu responsabilitatea şi, aş zice eu, cu har dat de Dumnezeu, rolul de gazetar literar.

Împătimit de litera scrisă, numele lui Menuţ Maximinian este deja cunoscut în presa scrisă şi electronică din ţară şi chiar din străinătate. Un punct în plus în topul cultural al unui judeţ cum este Bistriţa Năsăud,unde literatura de bună calitate nu mai este demult o fata morgana.

Ceea ce a adunat Menut în cartea de faţă, sunt materiale pe care le-am citit la timpul lor, în paginile ziarului Răsunetul, îmi sunt familiare. Majoritatea dintre autorii cărţilor consemnate în cronicile aici prezentare, îmi sunt cunoscuţi din ceea ce au publicat, au scos până acum pe piaţa de carte. Tocmai de aceea, bucuria de-a regăsi acest buchet de cărţi şi autori între două coperte, sub semnătura lui Menuţ Maximinian constituie pentru mine, ca scriitor, o duminică a prieteniei care , vrem sau nu vrem, ne leagă prin acţiunea comună.

Cu aceeşi dragoste faţă de pagina tipărită, autorul cărţii face referinţă la autori cu vechi state în lumea literară, dar şi la novicii care bat la porţile literaturii. Generozitatea şi responsabilitatea, două paralele care nu credeam că se pot întâlni vreodată, aici fac casă bună. Şi rezultatul nici nu putea fi altul cât timp Menuţ Maximinian este un profesionist de primă mână, iar cele 10 cărţi publicate de el până astăzi sunt girul că va merge mai departe cu aceeaşi patimă frumoasă, hărnicie intelectuală şi candoarea cu care l-au înzestrat părinţii, de acasă.

Monografii, proză, reportaje... sunt genuri literare la care Menuţ Maximinian s-a oprit în ultima vreme. A scris, a pus cuvintele de hârtie ca şi cum ar fi aruncat boabe de grâu în brazdă. Acum culege şi roadele. Premiile, distincţiile, cuvinte frumoase de la maeştrii sunt tot atâtea moduri prin care autorului i se recunoaşte valoarea literară şi jurnalistică.

Vremea sintagmelor este cartea unui scriitor implicat în societate, nu a unui literat închis în turnul de fileş, de aici şi apetenţa lui Menuţ pentru munca de redacţie, pentru a relaţiona pe diverse paliere ale culturii şi în sfera socială. El are scrisul în sânge, munceşte pa pagină cu încrederea omului care are ceva de spus lumii în care, din nefericire, Cartea nu mai este considerată a fi o valoare naţională.

Ceea ce face Menuţ Maximinian este un act de cultură adevărată. El aduce sub lupa publică cărţi care, multe dintre ele, nu ar beneficia poate, de cronici şi atenţie din partea criticilor de specialitate. Deşi nu îşi propune să radiografieze cu ,,uneletele,, unui critic literar de meserie, autorul prinde esenţa, lamura din fiecare carte pe care citeşte, despre care scrie. O face cu luciditate, cu aplomb şi siguranţă de sine. Nu bâjbâie şi are deja un stil de prezentare , un enunţ propriu şi inconfundabil.

Fiecare dintre prezentările de carte cuprinse între cele două coperte sunt unicat, fragmente dintr-un puzlle care reliefează, la urma urmei, munca sisifică, zilnică şi formează laolaltă o...geografie literară indubitabilă. Cei care au beneficiat de consemnările autorului nu ţin doar de judeţul Bistrita Năsăud, sunt cărţi şi autori care fac istoria literară mai savuroasă, mai vie .

Felicitari, Menuţ Maximinian pentru Vremea sintagmelor, care este menită să-ţi deschidă o zodie nouă, drumuri pe care cărţile tale să ajungă acolo unde le este locul, în librării şi în bibliotecile ţării.