Despre “Vremea sintagmelor”

Recenzia unei cărţi înseamnă competenţă, dar şi un act de generozitate, în sensul de a avea disponibilitate pentru un text sau autor, motivaţia necesară de a recepta ideile configurate în paginile cărţilor.

A face o recenzie sau un comentariu, implică şi răspundere faţă de opinia proprie, întemeiată pe viziunile personale, în dependenţă cu viziunile scriitorului. Nu-i destul să parcurgi câteva idei pe verticala paginii ca să faci o prezentare concludentă, se cere şi pătrunderea în universul cărţii, în psihologia autorului.

Pentru formularea unor afirmaţii obiective sunt necesare o cultură generală, o cultură a literaturii contemporane, un sistem riguros privind valorile literare.

Menuţ Maximinian întruchipează acest statut de om pătrunzător şi răbdător în a afla tainele lecturilor, de a empatiza cu scriitorul în frământarea sa, de a dezvălui un adevăr particular, rezonează cu poeţii avizi de nuanţe, sensibil şi intangibil, ajunge fără mari piedici în postura omului, în faţa căruia s-a dezvăluit entitatea sintagmelor şi transpune cu iubire de om şi creaţie, tot ce a înţeles, tot ce a învăţat şi ce doreşte să înveţe şi el pe alţii.

Critica literară justă reflectă atât punctele solide, tensiunile, frământările, dar şi neajunsurile unui text literar. M. Maximinian este adeptul unor recenzii pozitive, menite să consolideze mai ales valorile unei cărţi sau unor texte, nota de originalitate, specificitatea lucrărilor, chiar şi unicitatea autorilor, având în vedere că toţi scriitorii aspiră la un feed-back care întăreşte crezul literar şi scrisul ca menire.

Cartea lui M.M., Vremea sintagmelor este o sinteză a activităţii jurnalistice literare, de 10 ani, dar este şi oglinda literară/ istorică a literaturii de pe meleagurile judeţene şi nu numai. Prin intermediul cotidianului Răsunetul, M. Maximinian simbolizează puterea de pătrundere, de reprezentare a valorilor culturale, literare pe un segment temporal şi spaţial bine determinat, este ecoul SINTAGMELOR spuse de scriitori şi prezintă într-un pazel extins, credinţa şi sentimentele sale în interferenţa trăirilor şi gândurilor autorilor de proză şi de versuri.

Scrie cu generozitate despre numeroşi autori cunoscuţi de oamenii locului şi nu numai, pentru care îl putem considera un stâlp al urbei care călăuzeşte şi el, cu priceperea lui, spre viaţă atâtea texte literare şi atâţia autori. Nu poţi descoperi perle, bogăţii în sensul valorilor culturale, morale şi umane, doar călăuzit de persoane nobile, cum este şi Menuţ Maximinian.