Scrisoare din Noua Zeelandă

           De curând, am primit de la istoricul şi criticul literar Niculae Gheran, editorul lui Liviu Rebreanu, cetăţean de onoare al judeţului Bistriţa-Năsăud, un mesaj prin care se arăta uimit şi mişcat de faptul că, din Noua Zeelandă, doamna Victoria Goga îi semnala aricolul lui Menuţ Maximinian din „Răsunetul” (15.10.2019), prilejuit de aniversarea a 90 de ani de viaţă a scriitorului („Acasă la Niculae Gheran. La 90 de ani, cel care 40 de ani şi-a dedicat cariera literară în slujba promovării operei lui Liviu Rebreanu, sărbătorit de Bistriţeni la Bucureşti”). N. G. a fost plăcut surprins de gest şi de calitatea reportajului, chiar în aceste zile de suferinţă generală. Ne-a încredinţat scrisoarea sa de răspuns, cu acordul de a o face publică, drept pentru care o redăm mai jos.

a. m.

Victoria,

crede-mă, NU AM ŞTIUT NIMIC DE ACEST ARTICOL, apărut într-un ziar de provincie, fără să-mi fi fost trimis şi mie de către făptaş. Trebuia să aflu de la tine, de la capătul pământului, din Noua Zelandă.

Mă simt rău. Deloc cu frică de moarte, eliberare totală, ci de teama de a fi vărsat la grămadă întru-un cort militar, cu motivaţia: era bolnav de inimă, cu diabet, fără drept la prea puţinele ventilatoare, fiind bătrân. Din pricina asta, am adăugat azi la un interviu în lucru:

Voi pleca mai departe dintr-o lume învrăjbită, plină de tancuri, avioane, bombe atomice, gaze otrăvitoare, submarine, cuirasate, tunuri,  mitraliere, pistoale, armament greu şi uşor, soldaţi, ofiţeri şi generali, armate active şi în rezervă, pregătite toate  să ucidă, din păcate cu puţine ventilatoare care să-ţi redea răsuflarea când, bătrân, ajungi să te sufoci, spre bucuria Satanei, când Dumnezeu ne-a dat viaţa s-o trăim. De ce atâta risipă de bănăret, în pofida multiplelor avertismente, precum  cutremurele catastrofale, ce ne-ar fi îndemat să fim pregătiţi de dezastre? Măcar atât, dacă nu o folosire mai dreaptă a disponibilităţilor materiale împotriva foamei şi neajunsurilor omului de pretutindeni?

Ce bine mi-ar fi stat să mă sting,  izolat, într-o  clinică generală la Bistriţa...

De nu uit, când pot, o să-ţi trimit răspunsul meu la felicitarea de Paşte a preşedintelui Academiei Române, acelaşi cu autorul articolului "Periculoşii bătrâni", pe care nu-l dau publicităţii, datorită unor observaţii personale.

Paşte luminos, nu doar camuflat.

La revedere, într-o lume nemărginită în timp şi spatiu.

Niculae

Bucureşti, că n-am apucat să ajung la Breaza [Prahova], la17 aprilie 2020

https://rasunetul.ro/acasa-la-niculae-gheran-la-90-de-ani-cel-care-40-de-ani-si-dedicat-cariera-literara-slujba