Se îndreaptă Timpul spre sfârşitul său? (2)

Între suprafaţa pământului şi ultimul strat al ionosferei se află, la o distanţă de circa 55 km. o cavitate cu proprietăţi electromagnetice rezonante. În această zonă s-a constatat că există posibilitatea de a măsura o activitate vibratorie medie (o pulsaţie ca să spunem mai explicit) a planetei noastre. Acest fapt a fost descoperit de W.O. Schumann între anii 1952-1957. Măsurători cosmice au arătat că Pământul are o rezonanţă cu valoarea 8. Aceasta –se spune- va fi fost o constantă de multe mii de ani. Mai curând cred că se prsupune, fiindcă n-a fost cine şi cu ce instrument s-o măsoare înaintea secolului al XX-lea.
În 1978 s-a întâmplat însă ceva neobişnuit. Valoarea rezonanţei Pământului s-a schimbat de la 8, accelerându-se la 13. În felul acesta, deşi spunem că trăim 24 de ore, în realitate trăim doar 16. În ultima vreme, multă lume se plânge efectiv că ar fi ceva cu timpul, că trece prea repede, nu cu liniştea curgerii nisipului din clepsidră.
Ştim din Sfânta Scriptură despre vârstele matusalemice pe care le atingeau urmaşii lui Adam, iar basmele feluritelor popoare povestesc despre ani cu o durată de câteva zile. Făt Frumos din Lacrimă merge să aină grijă de herghelia Babei pentru un an care are de fapt trei zile.
Cartea „Apocalipsei”,e xpunând despre cumplitelevremuri din urmă, ale tiraniei Anticristului, ne spune că Dumnezeu „a scurtat acele zile”, fiindcă altfel nimeni nnu ar fi scăpat” furiei ucigaşe a cumplitei fiare din urmă
Consolator pentru noi este însă a şti că la cârma istoriei umanităţii, a veacurilor, se află Dumnezeu, Un Dumnezeu iubitor, care nu a ezitat să trimită între noi nu vreun înger, arhanghel sau altă putere cerească, ci pe însuşi Fiul Său Preaiubit, spre mângâierea şi mântuirea noastră.