Sfârşitul unui dascăl optimist

Născut la 25 mai 1945, învăţătorul Octavean Flămând din Rebrişoara şi-a încheiat toate cele lumeşti cu doar o zi înainte de începerea noului an şcolar 2009-2010. Distinsul dascăl rebrişorean provenea dintr-o familie de intelectuali care lucrau în mediul educaţiei: mama, Florica - educatoare, iar tatăl, Aurel - învăţător, profesor, director de Cămin cultural, familie în care munca, cinstea, demnitatea, onestitatea şi respectul erau principii de înaltă moralitate. După studii liceale şi postliceale obţine diploma de învăţător, numărându-se printre primii dascăli din Rebrişoara care şi-a obţinut toate gradele didactice încă de timpuriu. A lucrat ca învăţător la Şcolile din Rebra, Rebrişoara Gersa I - Dobodea şi Rebrişoara-Grui, unde a lucrat până la sfârşitul vieţii. Era bine cunoscut în mediul educativ, ca un învăţător iubit de colegi, de copii şi de părinţii acestora, marea majoritate dintre ei datorându-i recunoştinţă pentru soliditatea cunoştinţelor pe care le-au dobândit de la dascălul lor, mai ales la obiectul matematică, mama tuturor ştiinţelor reale şi practice.

S-a căsătorit cu profesoara Rodica Pop, directoară de şcoală, care provenea iarăşi dintr-o familie de înaltă ţinută morală, reuşind împreună să aibă două fete care le-au adus mari bucurii în viaţă. Alina, absolventă a Facultăţii de Medicină, medic generalist, căsătorită cu inginerul Echim, angajată ca medic de familie în comuna sa natală, Rebrişoara, i-a dăruit doi nepoţi, pe Ovidiu şi Mihai - şcolari cu bune rezultate la învăţătură, semn că ţinuta intelectuală a familiei va continua şi prin generaţiile viitoare; Cristina, asistent medical, care, căsătorită cu ing. Cotuţiu, i-a dăruit trei nepoţele din care cele două mai mici gemene. Bucuria reuşitelor nepoţilor i-a fost de scurtă durată, doar până la vârsta şcolarităţii acestora. Ce mult ar fi dorit să asiste ca bunic la evoluţia lor profesională, dar s-a stins doar la 64 de ani, rămânând în memoria satului ca un vrednic dascăl, la care ai găsit întotdeauna doza de umor necesară unei elegante comunicări, cuvântul potrivit şi încurajator pentru orice situaţie delicată, un optimism debordant care pica bine la inimă fiecărui copil, coleg sau părinte ce-i solicita opinia. Am trăit clipe frumoase împreună la Şcoala Generală nr. 2 din Rebrişoara Grui, unde toţi colegii ne bucuram de reuşita elevilor noştri, care, prin cunoştinţele acumulate puteau reuşi la orice şcoală din ţară, se puteau califica în orice meserie îşi doreau. A înţeles şi a promovat principiile unui civism corect, responsabil şi profund uman. A fost omul care s-a făcut util tuturor, inclusiv, prin sfârşitul său, guvernaţilor de azi pe care i-a scutit de a-i oferi o pensie binemeritată după 44 de ani de muncă neîntreruptă, în folosul instruirii şi educaţiei atâtor generaţii de copii. Şi-a înţeles menirea, ducând pe picioare, cu mult stoicism, o suferinţă care-n final îi va grăbi sfârşitul. Fie-i ţărâna uşoară şi pioasă aducerea aminte.

Prof. Ioan Seni, fost coleg la Rebrişoara-Grui