SIMBOLUL FLORILOR IN CREATIA LUI VALERIU MURESAN

Mircea Darosi

Tiparul poetic al creatiei lui Valeriu Muresan poate fi definit ca o suma de mesaje lirice puse in tesatura propriei sale originalitati. El vine din sat si ramane acolo pentru a observa tot ce se intampla sub streasina acestei vesnicii, recuperand un fel de a trai si de a crede.
Dupa ce a scris trei volume de versuri intitulate simbolic :,,Prea devreme seara’’ (2008), ,,Floare de lut’’ (2009) si ,,Flori de apa’’ (2011), astazi ne aduce in dar placheta de poezii ,,Floare de foc’’. Primul volum este o ampla meditatie asupra trecerii timpului, cu nuante de regret ca acesta este ireversibil si prea devreme se asterne seara peste fiinta umana. Celelalte trei au in componenta lor motivul florilor, simbol al dragostei si armoniei, al perfectiunii spirituale, al virtutii sufletului, al frumosului si al dorului de viata. Pentru Valeriu Muresan, florile inseamna poezie si poezia sa este o floare care creeaza emotie.
Asocierea florilor cu termenii simbolici din cele trei titluri capata valoare stilistica, sunt metafore cu rezonanta launtrica. ,,Lutul’’ este simbolul materiei din care Divinitatea l-a creat pe om. Acest simbol se regaseste in creatiile scriitorilor nostri. La Eminescu il intalnim in poemul ,,Luceafarul’’, unde poetul foloseste sintagma ,,chip de lut’’pentru a o transforma pe Catalina in fiinta umana. La Lucian Blaga, in textul ,,Dati-mi un chip de lut, voi muntilor’’, motivul sugereaza soarta pamanteasca a omului, incapabil sa cunoasca nemarginirea Universului, iar Vasile Voiculescu in ,,Poeme cu ingeri’’arata ca sufletul uman este sfasiat intre ,,conditia umana’’ si ,,cerul strain’’ care nu-i primeste cautarea.
,,Apa’’este simbolul fertilitatii, intelepciunii si harului, al virtutii si binecuvantarii, iar ,,focul’’are echivalentul purificarii prin lumina si adevar. Cu aceste elemente se impletesc ideile si mesajele poeziei lui Valeriu Muresan : ,,Povestea florii, astazi eu o cant,/ In prelungirea vietii pe pamant’’, sau ,,Iubirea e focul ce vesnic arde/ Pe pamant, in apa si cer’’.
Volumul se deschide cu poezia ,,Floare de foc’’, scrisa in stil clasic si are o usoara tenta romantica, in care, focul iubirii ,,arde-n nestire’’ : ,,Floare de foc, floare de foc /Canta-mi in linistea noptii cu luna/ Cand inima-mi bate nebuna’’.Invocatia si repetitia dau imaginilor poetice culoare si sensibilitate, iar verbul ,,canta-mi’’, devenit o obsesie, este inima poeziei : ,,Canta-mi sa mi-aduc aminte/ Canta-mi, floare de foc sub luna/ Canta-mi/ Pana ce seara se transforma-n lumina’’.
Universul poetic al lui Valeriu Muresan este deosebit de complex. Pe coordonatele poeziei sale, iubirea, dorul, lumina stau pe axa sensibilitatii : ,,Fara tine, ce as putea sa fiu/In lumea asta mare/ As fi nisipul din pustiu,/O licarire-n zare’’(Fara tine ).Pentru el, asteptarea nu este un motiv care sa-l debusoleze.Timpul este rabdator, atunci cand iubirea este sincera si reciproca : ,,Iubito, azi te-astept/Si maine pana-n zori,/ De n-ai sa vii,/ Eu tot aici voi fi’’ (Te-astept ). Multe poezii intrezaresc ceva din ceea ce inseamna calea sufletului. Sunt incantatii catre puterea divina. In ele vibreaza dorul de Dumnezeu, iar intensitatea lor vine ca un ecou prelungit din creatiile sale de debut :,,Primeste, Doamne, rugaciunea mea curata/ In care-Ti cer, cu mila sanatate/Nu pentru mine, ci pentru un crin de fata/Al carui nume-l stii/Din rugaciunile-naltate zi de zi’. El pretuieste credinta, chiar daca traieste intr-un timp al ateismului agresiv :,,Azi oamenii sunt altfel/ Cu toate ca saruta,, moaste’’/Nu au credinta, nu au respect’’ (Azi ).
Definirea lui ca om care scrie este legata de familie, de cei dragi, de casa parinteasca si este mistuit de dorul celor plecati spre odihna cea vesnica. Exista in acest sens un impuls originar, usor de recunoscut in poeziile care vorbesc despre ,,acasa’’ : ,,Mi-e dor de apa din fantana,/ Mi-e dor de apa de acasa’’.Satul natal apare intr-o imagine tipic peisagista, in care, figurile de stil sunt inundate de un profund sentiment al nostalgiei : ,,Aici este Telciul, Telciul meu iubit/ Un capat de lume, de inceput si sfarsit’’, un adevarat ,,axis mundi’’, cum il defineste chiar el.
Preocupat sa gaseasca raspunsuri la marile probleme ale vietii, foloseste interogatia retorica ca forma de exprimare a unei ingrijorari, dar si a unei impacari optimiste :,,Lume, lume blestemata /Ai fi rece si secata /Ca si iarba cea uscata ,/Ca si luna, tu ai f i, /De nu s-ar naste copii’ (Cantec). Sunt reflectii existentiale pe care le intalnim in mai multe poezii. Averea lui este alcatuita din cuvinte, pe care le pastreaza ca pe o comoara de suflet, nutrind in ele speranta si incredere in viata.
Valeriu Muresan este un poet cu reale disponibilitati creative, ceea ce ii da posibilitatea sa abordeze o tematica variata din care nu lipsesc elementele de istorie, de limba si de traditii. Valorifica cu succes si alte specii literare, precum fabula, anecdota si catrenul .El scrie frumos pentru cei care traiesc frumos, supravietuiesc sub semnul demnitatii, dar poarta in sufletul lui si un strigat de revolta fata de nedreptatile sociale, pe care le surprinde in poeziile : Aniversare, Intrebari, Normalitate, Pana cand ? s.a :,,As vrea sa-ncerc o debarcare/ Din rana sufletului meu /Ca tot ce-i rau in tara si ma doare/ Sa piara….
Crezul sau literar este exprimat prin glasul cantecului : ,,Voi canta ca iarba/Voi canta ca florile,/Cand vantul anotimpului/ Le va mangaia/Acolo voi fi si eu/In sunetul acela/ ma veti deslusi’’
Valeriu Muresan este un poet care promite mult prin creatiile sale, oferind cititorului placerea de a se desprinde de grijile vietii cotidiene.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5