SLUJBĂ DE POMENIRE pentru profesorul viorilor

Străbat,la ceas de seară,prin vânt,zăpadă şi frig,drumul către casa familiei Teodor şi Larisa Bălan.Sunt 6 săptămâni de când profesorul Teodor Bălan ne-a părăsit pentru totdeauna. Avea 83 de ani. Păşesc pragul cu inima grea. O găsesc pe doamna Larisa apăsată de durere şi singurătate, chinuindu-se să zâmbească. La fiecare întoarcere a privirii, amintirile se adună, multe, în jurul ei, îngrădindu-i spaţiul de mişcare. Cuvintele vin greu, din adâncul fiinţei ei : ‘’Tudor s-a născut la Tighina , în Republica Moldova, în mai 1933. A făcut Colegiul de Muzică şi apoi Conservatorul. Eu am terminat Pedagogia şi Psihologia învăţământului primar, specialitatea muzică şi desen. Ne-am întâlnit la Chişinău, fiecare după o căsnicie care n-a mers. Tudor a fost profesor, violinist şi meşter popular în artă plastică. A meşteşugit viori şi viole. Era mereu curios cum anume se produce sunetul. A căntat cu Filarmonica din Chişinău ,a condus secţia de coarde a Conservatorului din Rovno, Ucraina. Timp de 2 ani a fost membru al cvartetului de coarde de la Filarmonica de pe insula Sahalin. Ca profesor a predat viola şi vioara. Invăţăceii lui sunt acum răspândiţi în 12 ţări ale lumii noastre reale. A fost lutier şi a construit 200 de viori şi viole . A obţinut titlul de meşter emerit în lutierie. La Beclean suntem din anul 1996. Deja pensionari, am venit în ţară sperând în mai bine. Tudor a condus ansamblul “ Allegretto” timp de 18 ani până ce sănătatea nu i-a mai permis acest lucru. Au urmat 3 ani de suferinţă grea. Am avut peste 100 de concerte în oraş, judeţ, turnee în ţară şi străinătate ,în Austria şi Ungaria. La 35 de copii le-a pus, pentru prima oară, în mână, vioara, 6 din ei şi-au făcut din muzică o profesie , unul a ajuns la Academia de Muzică din Viena.”
Cei doi, Teodor şi Larisa, s-au potrivit, s-au completat reciproc. Toată viaţa lor a fost o simfonie. O simfonie numai a lor, cu acorduri şi tonalităţi diferite. Dar, din păcate, nimic nu este veşnic. Teodor Bălan a trăit pentru muzică, a ars pe interior, mistuindu-se încetul cu încetul, dăruind celor din jurul său, buni sau răi, urâţi sau frumoşi, bogaţi sau săraci, bucuria muzicii sale, bucăţi din sufletul său bun, cald şi necondiţionat generos. Slujba de pomenire a avut loc duminică, 15 ianuarie 2017, la orele amiezii, la Biserica “ Sfăntul Apostol Andrei” din Beclean. S-a nimerit să fie de ziua lui Eminescu, Ziua Culturii Naţionale. Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Larisa Bălan a rămas singură, doar ea, cu amintirile.