Socialul - la Icu Crăciun

Romanul „Gradele de comparaţie”, apărut la Editura Tipo Moldova, sub semnătura scriitorului măierea Icu Crăciun, surprinde, în primul rând, prin atmosfera socială a unei perioade tulbure din viaţa românilor. Sub patima timpului sunt aşezate poveşti despre şcolile de altădată, regăsind aici renumitul Liceu Grăniceresc din Năsăud, dascălii de altădată, personalităţile marcante ale vremii. Deşi autorul schimbă denumirile unor aşezări, Năsăudul devenind Lăsăud, cititorii avizaţi descoperă trăirile şi atmosfera care se derulează în jurul Astrei „lăsăudene”. Interesant, în acest roman, este prezenţa „vocii secunde”, romanul propriu-zis fiind însoţit de alte observaţii care-l privesc în mare parte pe autor. O autocritică care nu face, de fapt, decât să aducă un spor de imagine cărţii: „Din capul locului trebuie atrasă atenţia cititorului că autorul amestecă limbajul gazetăresc cu cel beletristic, dând impresia că se adresează unui străin, iar faptul că insistă exagerat de mult pe descrierea uniformelor dăunează captării interesului pentru acţiune…. Observi că n-am zis să facă pe deşteptul”. Ori tocmai acest lucru este lăudabil la Icu Crăciun, faptul în care ştie să-şi construiască acţiunile şi personajele, de la Petru Tofeni, omul care repară televizoare, continuând cu frumoasa Pia, telefonista Elisabeta ducându-ne pe drumul povestirilor peste drum de liceu, la Casa Pionierului, sau pe Valea Caselor, la familia Mărcuş.
În Lăsăud întâlnim oameni şi fapte, caractere diferite, situaţii şi experienţe de viaţă consemnate într-un stil aparte de Icu Crăciun.
Mircea Poenaru şi Maria Beraru se alătură celorlalte personaje care îşi spun poveşti la nechezol (străbunul cafelei de azi). După fiecare capitol există acele explicaţii pe care vocea secundă doreşte neapărat să le dea: „Capitolul acesta reflectă mai mult partea turistică (literalul aproape că lipseşte cu desăvârşire din dorinţa de a apărea cât mai autentic)” – Capitolul XII) sau „Din capul locului mai trebuia spus pe şleau, chiar dacă ne vom atrage antipatia scriitorului, că orice om sănătos la cap întrevede un misoginism cam exagerat când este vorba de genul feminin, lucru care va dăuna în privinţa ecoului pe care-l va stârni îndeosebi printre cititoare, despre care nu pot şti cât de înţelegătoare vom fi” – Capitolul XX. Aceste tachinări dintre scriitor şi liberul arbitru al acestuia nu fac decât să dea originalitate romanului.
Scris în cheie modernă, păstrând însă construcţia romanului autentic, „Gradele de comparaţie” este, cu siguranţă, un capitol frumos din literatura română, o carte ce-l onorează pe Icu Crăciun.