Sub zodia Peştilor

Poetul Victor Burde, născut sub zodia astrală a Peştilor, propune, prin intermediul Editurii Gens Latina din Alba Iulia, a cărui director general este Virgil Şerbu Cisteianu, o întâlnire cu poezia, sub genericul „Sub zodia Peştilor”.

O poezie a descoperirilor, în care poetul îşi măsoară propria viaţă, luptele interioare reflectându-se prin dramatismul intim. O poezie în care descoperim ţărâna satului natal ca un elixir peste timp: „Satul meu e amintirea mamei/ Năframa împănată legată înapoi/ Carul încărcat mânat în pragul toamnei/ De tatăl meu, păşind pe lângă boi”. Descoperim cântecul autentic, doina şi alinul dorului, reflectate în clipa nemuririi, atunci când pe drumul de ţară „Frunza pândită de toamnă” readuce, anotimp peste anotimp, frumuseţea: „Sufletul tău/ Înţeleseseră răspunsul/ pe braţul meu, adormind”.

O poezie născută în Cetatea Marii Uniri, Alba Iulia, acolo unde Mihai Viteazul îşi face loc alături de alţi luptători pentru glie, zugrăvindu-şi chipul în eternitatea pietrei: „Mai cheamă clopotul întru nemurire/ A neamului nostru: Unire! Unire!”. Pe acest pământ străbun, fluierele Iancului răsună şi astăzi atunci când păşeşte Dumnezeu peste gândurile noastre: „Sângele tău/ E vin în potir/ Şi lacrima-ţi plânsă/ Apă de mir/ Iar glasul/ Tânguire de clopot”. Un vers al îngenuncherii spre cuvântul sfânt, care descoperă în suflet bucuria: „Am învăţat să supravieţuiesc/ Ferindu-mă de aripa primejdiei/ În clipe de răscruce/ De vorba mieroasă/ Cu otravă sub zâmbet”. Aflat la ceasul amiezii, Victor Burde ne propune un concert în care „Cântă un greier/ Într-un colţ de vară/ Sonata inimii/ Pe arcuş de vioară”. Sunt clipe în care curcubeul mângâie umanitatea, iar trupul sfânt, transformat pe masa altarului în veşnicie, aduce minunea sfântă atunci când „Un simplu bulgăre de lut/ Însufleţit de lumină” devine viaţă. La icoana Fecioarei, acolo unde Mama s-a rugat pentru bunăstarea familiei, poetul trăieşte sentimente unice, găsind pe chipul Maicii roua dătătoare de bunătate. Fântâna din care izvorăşte apa vieţii, băută cu nesaţ în atelierul de creaţie, readuce, ca într-o lecţie deschisă, sufletul pe filonul credinţei. Este prilej de a sparge lacătul ruginit al tiparelor moderne şi a adresa rugăciunea: „Doamne,/ În clipe de cumpănă/ Dă-mi un înger/ De linişte lângă mine/ Să nu mă lase/ Să-mi rănesc sufletul”. Atunci când poetul se bucură de florile vieţii este fericit că din petalele bobocilor „A mai ales o rimă/ Potrivită ca un ştergar/ Pe icoana vremii”. Suntem părtaşi la o poezie în care lumina devine călăuză pentru gândurile pierdute pe uliţa satului şi redescoperite, mai apoi, în noaptea Învierii.

Volumul se încheie cu poezia ce poartă titlul volumului: „Am fost născut/ Sub zodia peştilor/ De aceea port/ În mine atâta dor/ Şi fără aripi/ Tind să urc mai sus/ De-a pururi peşte/ Semnul lui Iisus”.

O poezie în care inima curată se dăruieşte în carte, precum florile îşi dăruiesc cu sensibilitate parfumul.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5