Terapie prin hrană

- Am vorbit în serialul nostru despre importanţa unei alimentaţii sănătoase pentru păstrarea sănătăţii noastre, deci mâncatul nesănătos ne duce la îmbolnăvire. Dar dacă ne-am îmbolnăvit mâncând nesănătos, înseamnă că ne putem şi însănătoşi dacă mâncăm sănătos.

Gherghel S.: - În general, omul tratează mâncatul ca pe o activitate banală. Fiind prea ocupat cu treburile zilnice, pentru el contează doar să se sature, dar bineînţeles cu ceva gustos. Ei, aici aş vrea să facem o corecţie. Se vorbeşte frecvent despre gastronomie în sensul de a se găti gustos şi cât mai sofisticat. Mai nou se inventează tot felul de reţete complicate cu nişte combinaţii de speriat, şi asta doar de dragul gustului. Am citit cu ani în urmă o carte scrisă de un medic nutriţionist pe nume dr. Daniel Menrath, carte pe care o recomand cu căldură tuturor. Aceasta se numeşte „Hrană pentru viaţă” şi a apărut la editura DEO 2000 Bucureşti. Printre multe altele, dr. Menrath ne vorbeşte despre importanţa combinării corecte a alimentelor. Spre exemplu, nu se potrivesc la aceeaşi masa sarea cu zahărul, carnea cu fructele, pâinea cu: carne, cartofi, orez sau fasole. Cum am explicat în episodul anterior, pentru fiecare tip de aliment corpul secretă sucuri gastrice diferite care nu sunt compatibile unele cu altele. Astfel ele se întâlnesc, se neutralizează reciproc şi întârzie digestia, iar consecinţele nu întârzie să apară: balonare, senzaţie de rău, îngrăşare etc.

Prioritar pentru om este orice altceva decât grija pentru a se hrăni la modul sănătos. Este deosebit de important ce anume, cât, cum şi când mâncăm. Se spune că masa cea mai importantă a zilei este cea de dimineaţă. Dr. Menrath spune că nu masa de dimineaţă trebuie să fie cea mai consistentă, şi asta din mai multe motive. În primul rând deoarece după ce ai mâncat bine nu prea-ţi vine sa te apuci de treabă, parcă mai degrabă te-ai întinde un pic. Da, pentru că toată energia organismului se consumă pe digestie.

Pe de alta parte, dr. Menrath ne vorbeşte în cartea lui despre existenţa a trei cicluri: ciclul I (aportul alimentar) se întinde între orele 12 şi 20, ciclul II (digestia şi asimilarea) între 20 şi 8 dimineaţa, iar ciclul III (eliminarea) de la orele 8 la 12 amiaza. În consecinţă, dimineaţa trebuie să ajutăm corpul să elimine reziduurile apărute în urma prelucrării hranei de ieri. Astfel, până la ora 12 consumăm hrană uşoară, adică apă, fructe, salate. Bineînţeles că la prima strigare veţi spune că nu se poate, ca n-are forţă omul să muncească. Totul ţine de obişnuinţă. După câteva zile de practică, omul constată că se simte mai uşor, mai bine.

Apa băută dimineaţa spală corpul pe interior iar fructele îl vitaminizează şi drenează intestinele. Este ştiut faptul că fructele se mănâncă întotdeauna pe stomacul gol, deci e ideal să le consumăm dimineaţa. Dacă procedam altfel şi fructele întâlnesc mâncare în stomac, ele intră în fermentaţie, rezultând alcool şi dioxid de carbon. Respectând această regulă, chiar şi persoanele cu sensibilitate gastrică pot să se bucure de plăcerea de a savura un fruct. De abia la amiază se mănâncă masa de bază, dar atenţie la combinaţii. Cu cât mâncăm mai disociat cu atât mai sănătos. Cel mai bine ar fi să ne hotărâm asupra unui fel de mâncare şi din acela să mâncăm până ne săturăm. Deci, până la ora 20 se derulează ciclul II, cu o condiţie, să facem suficientă pauză între mese astfel încât atunci când ne apucăm de mâncat stomacul nostru să fie gol. Sigur că cei care lucrează în schimburi, adică schimbul II şi III sunt un caz exceptat. Oricum programul lor este dat peste cap. Este foarte important să nu consumam lichide de nici un fel în timpul mesei şi cel puţin o oră după ce am mâncat pentru că se diluează sucurile gastrice şi se întârzie digestia. Urmează ciclul II, adică digestia şi asimilaţia.

- Deci, hrana noastră zilnică nu poate fi înafara unor reguli…

Gherghel S.: - Pentru ca organele noastre de digestie să-şi facă bine treaba, după ora 20, facem repaus alimentar, astfel că atunci când ne culcăm să ne culcăm cu stomacul gol. Dacă ne culcăm cu stomacul plin avem toate şansele să avem un somn agitat cu vise urâte, iar dacă se întâmplă să ne trezim peste noapte nu îmbucăm nimic şi nu bem nimic pentru că şi organele noastre trebuie să se odihnească. Procedând în acest fel şi azi şi mâine şi poimâine o să constatăm că ne simţim din ce în ce mai bine.

Şi atunci putem să afirmăm cu tărie Da, este posibilă TERAPIA PRIN HRANĂ. Este posibilă revenirea la starea de bine, la sănătate prin alimentaţie, de aceea îndrăznesc să afirm că alimentaţia, prin cele două componente ale sale: gătitul şi mâncatul, ar trebui ridicat la rangul de ştiinţă. Da, ŞTIINŢA ALIMENTAŢIEI. Şi nu numai atât, ea ar trebui considerată una dintre cele mai importante ştiinţe pentru că înainte ca specialistul din oricare dintre celelalte ştiinţe să ajungă să dea rezultate el trebuie să fie sănătos ca să poată lucra, să se poată dedica muncii sale.

Gândiţi-vă câţi bani alocă omenirea pentru cercetare în domeniul medical şi farmaceutic. Câţi bani se cheltuie cu spitalizarea, cu operaţiile cu medicaţia. Oare n-ar fi mai simplu să prevenim toate acestea, să evităm îmbolnăvirea. Se ştie că e mai bună prevenţia, profilaxia, decât tratamentul însuşi. Atunci, de ce n-o facem ? De ce nu se insistă pe mediatizare în sensul acesta, pe educaţie încă din şcoală? De unde până unde aceasta delăsare, acest dezinteres faţă de om. Toată lumea este de acord că omul trebuie să fie în centrul atenţiei. El este cel mai important pentru ca a fost creat asemeni ,,Lui”. Atunci de ce trebuie să transformăm omul într-o oportunitate de afacere. Ştim cu toţii ca omul bolnav este o bună vacă de muls. Bietul om ajuns la necaz, el sau aparţinători de-ai lui cheltuie bani la greu ca să scape dar, de cele mai multe ori finalul este nefericit. Şi atunci vă întreb: oare nu-i mai simplu să prevenim? Oare merită să-mi sacrific sănătatea de dragul gustului? Eu cred că nu.

Şi atunci haideţi să conştientizăm şi să promovăm împreună:

ŞTIINŢA ALIMENTAŢIEI !