Thomas din Aquino- „Doctor angelicus” al Bisericii apusene (1)

Născut la Rocasseca (1225), în nordul regatului Siciliei, dintr-o familie de nobili, a dovedit un spirit analitic de excepţie încă din anii tinereţii studioase. Terminând studiile universitare în profil teologic din acea vreme, predă la Universităţi şi mănăstiri din Italia şi Franţa cursuri de teologie care îi vor asigura o considerabilă celebritate. Regele franc i-a acordat protecţia şi favorurile imperiale, iar după publicarea abia a unei părţi a operelor sale, va fi numit de către papa „Doctor Angelicus”, „Doctor al Bisericii”, echivalând oarecum cu ceea ce spunem noi că au fost Părinţii Bisericii Răsăritene.

Pe când se afla cu studenţii săi pe străzile Parisului, tinerii discipoli admirau care mai de care palatele ce făceau faima regatului..

-Uitaţi, magistre, ce palat! Ce decoraţiuni splendide! Ce statui la poartă! Grozavă artă!

Doctor Thomas părea însă adâncit în gânduri şi abia dacă le privea exaltarea admirativă, lăsându-i precum un părinte pe copiii lui care abia acum cresc şi încep să cunoască lumea.

-Dar palatul acesta? Ehei! Acesta lasă cu gura căscată pe oricine. Uitaţi-vă, magistre! Minunat!!

-Ştiţi voi ce palat îmi doresc eu să am? le răspunse dr. Thomas.

-Care? Care? săriră studenţii curioşi, pe lângă dascălul lor.

-„Omiliile” (comentariul) Sfântului Ioan Gură de Aur „la Evanghelia după Matei”.

Iată, iubite cititorule şi cititoare, ce-şi dorea învăţatul Thomas. Nu palate, nu lucruri lumeşti, ci marile bunătăţi spirituale ale credinţei răsăritene. De fapt marile personalităţi ale omenirii, înspre a treia parte a vieţii lor, s-au convins definitiv că bunurile spirituale sunt mult superioare celor materiale şi plăcerilor lumeşti după care umblăm două treimi din viaţă.

Acum, în final, voiesc a te întreba, iubite cititorule şi cititoare, dacă ai citit această operă extraordinară a Sf. Ioan Gură de Aur, despre care pomenea Thomas din Aquino. Masivă, uriaşă ca volum şi spirit, văd această splendidă operă stând cuminte pe rafturile unor librării (abia câte un exemplar) şi vizitatorii trec fără a bănui ce comoară a spiritualităţii universale stă acolo aşteptându-i în tăcere. O comoară pe care Thomas din Aquino o preţuia mai mult decât falnicele palate ale Parisului.