Thomas din Aquino- „Doctor angelicus”al Bisericii apusene (2)

Marile personalităţi ale credinţei, culturii şi civilizaţiei au de obicei o nestemată fără seamăn, o operă exemplară. Pentru Dante –„Divina comedie”, „Canzonierul” pentru Petrarca, pentru Goethe ”Faust”, pentru Eminescu „Luceafărul”, pentru Miguel Cervantes de Saavedra „Don Quijote”. Pentru Thomas din Aquino ( şi D’Aquino)(1225-1274), o astfel de operă emblematică este ”Summa Theologiae”. Aceasta i-a adus o celebritate care scânteiază şi astăzi. „Divus Thomas”- cum i se mai spunea, a încercat o reconciliere între tot ceea ce a considerat că sunt bunuri ale umanităţii: filozofia antică (Aristotel, Platon, Averroes)), medicină, ştiinţe, literatură şi CREDINŢĂ, încercând, cum însuşi se exprima, „să prefac(ă) apa filozofiei în vinul credinţei”.

Încercarea de a explica adevărurile dumnezeieşti revelate pe baze platono-neoplatono-aristotelice a dus la ceea ce avea să se numească „scolastica” şi pe care ortodoxismul răsăritean a considerat-o ca o îndepărtare de la adevărata credinţă. Pentru ce? Fiindcă voia să explice revelaţia prin judecăţi filosofice omeneşti, lumeşti, crezând că astfel o face accesibilă rigidei raţiuni.. Însumi am cumpărat cu bucurie masiva lucrare văzând-o pe raft, dar mi-a produs o intensă dezamăgire prin caracterul stufos, alambicarea explicaţiei, afirmarea unor teze şi apoi răsturnarea lor ulterioară. Oricum, îmi pare o lucrare remarcabilă, dar cu scăderi inerente timpului în care a fost scrisă. Se pare că însuşi Thomas şi-a revizuit drastic părerile despre opera aceasta, care nu a fost terminată şi asupra căreia şi-a propus mereu să revină.

Obosit de munca neîntreruptă la catedră, de călătoriile între feluritele universităţi şi scrisul auctorial, se retrage pentru a se odihni. Credinciosul său secretar a încercat mereu să-l facă să termine revederea lucrării („Summa theologiae”), dar Thomas a refuzat şi într-o zi i-a spus:”Totul mi se pare o construcţie de paie”- spre nesfârşita mirare a slujitorului său, căruia-i dictase multe din operele sale. Secretarul, nelămurit oarecum de aceste câteva cuvinte, a insistat totuşi, în zilele următoare, până când Thomas i-a mărturisit tulburat foarte:”Imi pare o construcţie de paie faţă de ceea ce am văzut şi mi s-a descoperit.” E aproape sigur că a avut o viziune. Peste câteva luni avea să treacă în lumea celor drepţi şi care cu toată sinceritatea cugetului au încercat să propăşească credinţa în HRISTOS, Domnul şi Dumnezeul nostru, Mântuitorul lumii. Peste puţin timp, Doctor Thomas ar fi împlinit 50 de ani.