TIHA BÂRGĂULUI ÎN „ARHIVA SOMEŞANĂ”

De curând a apărut nr.VIII / 2009 al prestigioasei reviste de istorie şi cultură "Arhiva Someşană", seria a III-a, iniţiată în anul 2002 de către noua generaţie de istorici, de la Muzeul Grăniceresc Năsăudean - director dr. Dan Lucian Vaida, precum şi de Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş Bolyai" Cluj - Napoca - prof. Nicolae Bocşan şi prof. Toader Nicoară. Revista este o continuatoare a primei serii din perioada interbelica, redactate la Nasaud în 27 de numere, între anii 1924-1940, dar care a fost întreruptă din cauza nefericitelor evenimente ce au urmat Dictatului de la Viena. Ultimul număr, 28, al revistei năsăudene de înaltă ţinută ştiinţifică, a fost păstrat în manuscris, la Biblioteca Academiei Române din Năsăud, ajungând să vadă lumina tiparului abia în 1994, datorită strădaniilor unui colectiv de la Direcţia Judeţeană Bistriţa - Năsăud a Arhivelor Naţionale.

Deşi condiţiile politice nu s-au îmbunătăţit, devotamentul şi insistenţele neobosite ale unor intelectuali deosebiţi, din Năsăud, Cluj şi Iaşi, au condus la iniţierea unei serii a II-a, publicată în 4 numere, doar în intervalul 1972-1977, care nu a reuşit să păstreze nealterate tematica şi modul de abordare al istoriografiei tradiţionale năsăudene, statuate de prima serie. Extinzând exagerat arealul cercetărilor, generalizând nejustificat şi politizând, uneori până la degradare, evenimentele reale, practic, în perioada următoare, dacă ar fi continuat, revista celei de a II-a serii s-ar fi sufocat.

Noua serie a revistei de istorie şi cultură „Arhiva Someşană" şi-a propus, şi a reuşit până în prezent, să păstreze orientarea primei serii, în ceea ce priveşte conţinutul, publicând studii şi articole din diverse domenii: istoric, cultural, social, economic, lingvistic, etc., referitoare la ţinutul năsăudeano - bistriţean, cu extindere la zonele învecinate, ale întregului bazin someşan şi transilvan. Noua revistă are ca principale obiective aflarea şi respectarea adevărului istoric, prin obiectivitate şi rigurozitate ştiinţifică, în vederea scoaterii la lumina şi întregirii paginilor albe de istorie şi cultură.

Dacă în vechea serie a revistei „Arhiva Someşană" au existat şi numeroase referiri la ţinutul Bârgăului, unele scrise chiar de cărturari bârgăuani, în noua serie există posibilitatea participării cu noi date, care să lumineze petele albe din istoria, tradiţiile şi cultura Ţării Bârgăului, rămasă într-un relativ con de umbră, comparativ cu bine cunoscutul ţinut someşan. Ultimul număr apărut, al revistei are o tematică diversă, cuprinzând: politica şi societate; biserică, şcoală şi societate; varii articole, semnate de cunoscuţi cercetători, precum: Adrian Onofreiu, Vincenzo Foti, Anna Irimias, Simion Valer Cosma, Viorel Rus, Ligia Dănilă, Aurelia Dan, Claudia Septimia Peteanu, Ioan Seni, Ana Maria Neniţoiu, Marius Bârlianu, Ion Lăpuşneanu, Alin Şteopan, Ioan Bâca, Ioan Manta, Dan Prahase, Crin Triandafil Theodorescu şi Dan Lucian Vaida.

În numerele anterioare ale revistei au apărut numeroase articole cu referiri la ţinutul Bârgaielor, între care şi o lucrare antologică întitulată „Izvoare monografice bărgăuane", (I), sub semnătura subsemnatului. În numărul de faţă sunt scoase la lumină şi alte date noi despre care vom vorbi în cele ce urmează.

Ar fi de dorit ca prestigioasa revistă năsăudeană să fie prezentată şi bârgăuanilor, în această primavară, la Simpozionul Cultural al Văii Bârgăului, ajuns în acest an la cea de a 40 –a ediţie.

Petiţii grănicereşti

În articolul „Contribuţii documentare privind evoluţia procesului de restituire a proprietăţilor grănicereşti în perioada 1862 – 1866”, Adrian Onofreiu publică un set de 6 documente, mai puţin cunoscute, sub formă de petiţii a împuterniciţilor „Districtului Rodnei”, a unor reprezentanţi ai Districtului Năsăud, în numele întregii populaţii din Cercul Monor şi a comunităţii grănicereşti Năsăud, adresate Prea înaltei Comisii Cezaro – regească regulatoare de proprietate, cu referire la recâştigarea proprietăţilor, terenuri, păduri şi păşuni, dari mai ales „clădiri erariale”.

Încă de la înfiinţarea graniţei militare, prin Regulamentul din 12 noiembrie 1766, Majestatea Sa apostolică cezaro – regească, Împărăteasa Maria Terezia a recunoscut solemn şi netăgăduit ca, în caz de deces a locuitorilor ce au făcut parte din institutul de graniţă, averea lor mobilă şi imobilă să nu fie atribuită pro – erariu, ci să fie transmisă moştenitorilor legali ai acestora. Cu toate acestea, după desfiinţarea regimentului de graniţă năsăudean, drepturile grănicerilor au fost greu de redobândit. Eforturile foştilor militari, în special a celor din cercul Monor, care la fel ca şi grănicerii cercului Bârgău, au avut în trecut un statut de independenţă feudală, au fost îndreptate împotriva tendinţei autorităţilor de a contesta dreptul de proprietate, care trebuia recâştigat pe cale juridică.

Analizând datarea acestor petiţii, prezentate în material, se confirmă faptul că, în această perioadă, cercul notarial Rodna îşi avea sediul la Prundu Bârgăului (în „Casa Maiorului”, înainte de a deveni şcoală şi apoi primărie, n.n.). Ar fi interesant de cercetat şi alte asemenea mărturii documentare referitoare şi la comunele bârgăuane, foste grănicereşti.

„Bună învoire” la Tiha Bârgăului

În articolul „Protocolul despre buna învoire la căsătorie” din comunitatea Tiha Bârgăului (1895 – 1897), Claudia Septimia Peteanu se ocupă de unul dintre cele mai importante momente ale instituţiei familiei din Transilvania secolului al XIX-lea, analizând elementele de încheiere a căsătoriei şi efectuând un studiu de caz, pe baza unui document al preotului Ioan Dologa, aflat la Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Bistriţa – Năsaud, în fondul Oficiul parohial greco - catolic român Tiha Bârgăului registrul 4, 1895-1897, filele 1-20.

Întitulat: „Protocolul despre buna învoire la căsătorie”, documentul cuprinde „contracte”, ,,protocoale", ,,atestate”, „ţidula de căsătorie” şi alte ,,documente" despre ,,buna învoire la căsătorie" şi „slobozenia la căsătorie”, care au fost înscrise de către preotul din localitate în protocol, organizat sub forma unui registru, cronologic, conţinând un număr de 38 de ,,contracte", încheiate la Casa Parohială din comunitatea Borgo Tiha (Tiha Bârgăului), în perioada 1895 - 1897).

Legislaţia vremii prevedea obligativitatea întocmirii ,,contractelor de buna învoire", civile şi ecleziastice, prin articolul 75 din Codicele Civil Austriac universal publicat în Maele Principat cu Patenta din 29 mai 1853, unde se preciza: ,,Declaraţia solemnă a învoirii trebuie a se face de faţă cu doi martori, înaintea popii ordinar al unuia dintre miri, - numească-se popa după diversitatea religiunii paroh, pastor ori altcum, - sau înaintea substitutului lui”. Cu toate acestea, au rămas foarte puţine dcumentele de „învoire”, situaţie în care arhivele vor scoate şi altele la lumină.

Redăm în continuare, spre exemplificare, Anexa nr.1 din documentul cules de cercetătoarea năsăudeană Claudia Septimia Peteanu, referitor la comuna Tiha Bârgăului.

Protocolul despre buna învoire la căsătorie

Parohia Borgo-Tiha anul 1895

Nr. 1 - 1895 Document - despre buna invoire la casatorie -

Subsemnaţii martori în cunoştinţa sufletelor noastre atestăm cum că prezentându-se în faţa noastră, înaintea preotului local junele gr. orth. din B. Joseni Ţarcă Larion şi juna gr. cath. din B. Tiha, Ioana Danilă Raţ Bosga, atât deosebi, cât şi ambii deodată fiind întrebaţi cum că singuri din iubire fără de a ave alte interese în vedere doresc a se căsători împreună.

Ca martori: Mirii:

Vasile Ilieşiu + Larion Ţiarca

+George Bosga + Ioana Bosga, prin Iieşiu

Cum că mai sus descrisa bună învoire s-a întâmplat întocmai în prezenţa subscrisului atestăm

Borgo Tiha, 31/11895, Ion Dologa, preot

Ca zestre subsemnatul dau fiicei mele Ioana Raţ Bosga în mod nerevocaver cu datul de astăzi din averea mea o vacă cu viţel. Iar din moşia nemişcătoare îi dau ca zestre din pământul meu de pe valea Gîrlei Ridul ,,Dealului Halostă/r de o zi de arătură şi de două care de fân între Timotei Rânziş.

Borgo Tiha, 31/11895

Ca martori: Ion Dologa, Vasile Ilieşiu,+ Dănilă Raţiu Bosga, prin I. Dologa

În legătură cu etapa premergătoare căsătoriei, trebuie avut în vedere faptul că viitoarele cupluri, care îşi exprimau în faţa preotului ,,buna învoire" pentru căsătorie, în comunele bârgăuane, erau stabilite de părinţii tinerilor, care se înţelegeau înainte prin aşa numita „tocmală”, care în timpul instituţiei de graniţă se realiza la înrolarea militară a viitorului mire, iar până la întoarcerea sa la vatră, viitoarea mireasă ajuta în gospodăria socrilor săi. Obiceiul acesta este cunoscut la Tiha Bârgăului şi a fost descris de Teo Vrăsmaş într-un manuscris, publicat, postum, în Gazeta de Bârgău , serie nouă, anul II, nr.12, februarie 2006 şi în „Revista ilustrată”, de Niculae Vrăsmaş.

Vechi monografii bârgăuane

În articolul întitulat „Contribuţia intelectualilor bârgăuani la cunoaşterea geografiei şi istoriei Văii Bârgăului”, un titlu îmbietor prin frumuseţea străveche a locurilor dar greu de acoperit datorită numeroşilor cercetători care le-au investigat, sub aspectele enunţate, Ioan Bâca, prof. univ. dr. geogr., selectează doar 4 nume de intelectuali bârgăuani, a căror manuscrise sunt alese ca studiu de caz.

Bine structurat şi concis, materialul prezentat evidenţiază aportul adus de cei patru intelectuali bârgăuani, selectaţi, a căror lucrări monogafice, rămase în manuscrise, din a doua jumătate a secolului XIX şi începuturile secolului XX, parţial publicate, ulterior, cuprind importante informaţii despre aşezarea vetrelor vechi bârgăuane şi evenimentele mai importante care au avut loc.

După unele consideraţii preliminare şi generale asupra bazinului Bârgăului, cu o poziţie geografică, larg deschisă spre Transilvania şi Bucovina, se trece la o etapizare a cercetărilor, care debutează odată cu înfiinţarea Regimentului grăniceresc năsăudean, în a doua parte a secolului XVIII, având un impuls spre sfârşitul secolului XIX şi în secolul XX, dar mai ales după 1989.

Evoluţia preocupărilor cu tematică istorico - geografică referitoare la ţinutul Bârgăului, este separată de autor în trei etape, pe care noi le-am rezuma în: perioada de până la Unirea din 1918, perioada de după Unire, până în 1989 şi perioada post 1989. Autorul acordă şi meritul adus de intelectualii din Prundu Bârgăului care au iniţiat şirul de comunicări ştiinţifice şi culturale prezentate, anual, în cadrul Simpozionului Cultural al Văii Bârgăului, începând din 1972 şi până în prezent, multe dintre aceste lucrări, cu pronunţat caracter monografic, fiind valoroase, unele fiind ulterior publicate. Manuscrisele furnizează informaţii importante despre evenimentele social - istorice şi culturale din zonă.

Manuscrisele semnate de către cei patru intelectuali bârgăuani, existente la Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Bistriţa – Năsăud, care fac obiectul studiului de caz, sunt precedate de o altă lucrare foarte importantă, scrisă de preotul Vasile Pavel, în 1876 şi publicată de Teodor Ghiţan în Arhiva Someşană, nr.23, p.469, Năsăud, 1938, întitulată „Istoria Comunei Borgo – Bistriţa, de Popa Vasile Pavel, 1876”, care este prima monografie bârgăuană, cunoscută şi una dintre cele mai vechi din întreg judeţul, mai dinainte existând doar manuscrisele parohiei Ilva Mare (paroh Grigore Gallanu, 21 iuliu 1840) şi ale comunei Ilva Mare (Paul Gallan, 1863, revăzută de Nestor Şimon în 1991).

Textul integral al monografiei preotului Vasile Pavel, bunicul tenorului Constantin Pavel, a fost reprodus integral, cu adnotări şi comentarii, comparativ cu datele din textele monografiilor din manuscrisele lui George Georgiţă şi Ilarion Bosga, toate cele 3 lucrări fiind publicate, împreună, integral şi comentate de către Niculae Vrăsmaş, în „Izvoare monografice bârgăuane” (I), Arhiva Someşană, IV, 2005, p.413-431 şi „Izvoare monografice bârgăuane” (II), Arhiva Someşană, V, 2006, p. 349-366.

Textul manuscrisului întocmit de Simion Nica Pop Andron, pretor din Bistrita Bargaului, la 1905, a fost publicat, integral, în lucrarea „Bistriţa Bârgăului – Contribuţii documentare, apărută în Editura Eikon, Cluj – Napoca, 2010, având ca autori pe Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu.