Toată lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr

Această carte este o capodoperă, o comoară, n-o lăsați din mână până n-o citiți! Și nici după aceea ... păstrați-o pe rafturile bibliotecii personale!
Ce poți spune despre doi copii aruncați în vâltoarea războiului?! Că neprevăzutul și greutățile îi macină, că mâna care le fură copilăria într-un mod nedrept, îi maturizează peste noapte, îi face adulți fără vârsta cuvenită și fără experiența frumoasă a unei vieți trăită pas cu pas. El trăiește în Germania iar ea în Franța. Al doilea război mondial și vremurile lui atât de tulburi le determină soarta pas cu pas fără mari posibilități de inițiativă sau intervenție, sau Doamne ferește, deviație, din partea lor, deși la o analiză microscopică, fiecare dintre ei doi, încearcă să fure constrângerilor inumane, la care sunt supuși, câte o fărâmă de frumusețe, câte o clipă umplută de sensuri și semnificații cu vectori infiniți.
El trăiește în Germania iar ea în Franța. El este atacatorul iar ea victima. Câte emoții poate țese această intersectare întâmplătoare, pe o parte, și determinantă, pe de altă parte, de coordonatele istorice.
Îndeletnicirile lor, deși exteriorizate, rămân prea puțin valorizate, timpurile cer negarea individului și a năzuințelor personale, ba mai mult, aptitudinile sunt îngenunchiate în folosul răului cotropitor în cazul lui, iar imaginația de autoapărare se transformă în represalii de apărare civică, în cazul ei.
Durerile, așteptările și pierderile suferite se transformă în lumini interioare pe care nimeni nu le poate vedea doar ei, în cauză ... și noi care citim povestea fiecăruia, ne iluminăm.
Concluzia mea este că toată lumina pe care nu o putem vedea, ne poate pătrunde!
Exagerarea aparține omului! Cum ar fi o licărire la geamul nostru.

Exagerarea e un fenomen tipic omenesc. Un fenomen subiectiv și în consecință uman, care apare în comunicare, percepție, interpretare, apreciere, evaluare sau introspecție. La animale, nu cred că găsim ceva subiectiv în reacții, doar derivatele instinctului moștenit.
Toată lumea exagerează în ceva! Doar trebuie s-o identifici, apoi s-o declari măcar în sinea ta, dacă nu și public, uite, în acest domeniu exagerez eu.
Toți exagerăm în ceva! Întrebarea este dacă descoperi acest lucru în cazul tău, și mai departe, dacă îl mărturisești cuiva. De cele mai multe ori trăim cu exagerările noastre fără să le cunoaștem sau să le recunoaștem, fără să le dezvăluim cuiva sau fără să luptăm împotriva lor conștient.
Poate chiar și omul reacționează instinctiv, când exagerează. Din instinctul de autoapărare ... bem mai mult ca să suferim mai puțin, ca să ne ascundem în fața realității crude. Sau nu numai, poate vrem să ne creem iluzii, poate vrem să trăim într-o altă lume, închipuită, în lumea romanelor romantice sau de aventuri, pline de lupte, peripeții sau războaie.
Nu, domnule! ... eu nu beau mai mult de un pahar!! Oricine să mă invite sau să mă îmbie! ... Așa or fi. Dar dacă căutăm nu prea departe, poate, tu mănânci peste măsură și nu cred că poți nega acest lucru... E important să recunoști și tu, care mănânci cu mare poftă, că exagerezi în ceva, nu numai cel care bea mai mult... Alții exagerează pe tărâmul sexual, că doar limitele se extind cu fiecare epocă încă 500 de kilometri într-o parte și în alta! Unele persoane exagerează în pedanterie, în urmărirea vecinilor, în a concepe scrisori defăimătoare sau a în a consemna în jurnalele proprii persecuții nedrepte și interminabile la adresa lor.
Alții se îndeletnicesc cu măiestria politică, creând false iluzii, speranțe deșarte, convingeri fără substrat cu abilități meschine de inducere în eroare. Exagerarea lor este chiar de neiertat.
Azi sunt mulți procesomani și numărul lor este în creștere, dar ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze justificat, nu se întâmplă la nivel guvernamental. Și anume: 90% din tineret exagerează în folosirea telefonului mobil!! Acest fenomen recunosc și elevii. Tehnologia învinge orice metodă pedagogică. Acest fenomen recunosc și profesorii.
Toți exagerăm în ceva. Este greu de identificat domeniul și mai greu de conștientizat, recunoscut sau remediat. Dar nimic nu este imposibil. De aici probabil că discuțiile divaghează, spre, care viciu este mai periculos și cu un impact mai mare asupra sănătății omului?!
Exagerările se desfășoară pe toate meridianele existenței. În preocupările noastre zilnice, în bilanțurile de seară cu seară, în dialogurile cotidiene și în visările nocturne secrete.
Percepții sau observații, receptări sau închinări, puterea vrajei sau inspirații de moment, toți suntem sub influența exagerărilor umane! Și mai mult, iubim sub influența lor, detestăm sub afluența lor, gândim și ne unim sub semnul lor, ne recunoaștem sau ne respingem prin exagerarea judecăților și a sentimentelor!