Tradiţia, ierarhia, elitele, aruncate în derizoriu

Trecutul, acest timp depozitat, îşi are, fără îndoială, valorile lui. Prezentul nu înseamnă absolutul timpului, iar aroganţa şi dispreţul celor tineri pentru cei vârstnici, ştergerea morţilor din memorie, împing prezentul să dezavueze trecutul, pentru că, nu-i aşa, prezentul este totdeauna nou, este superior şi este construit şi trăit de tineri. Există astăzi, odată cu globalizarea, cultura repudierii trecutului, a tuturor tradiţiilor strămoşeşti şi creştine, revoluţia, cu mijloacele ei violente, este ridicată la rangul de virtute, iar dreptul de continuitate este anulat. Însă generaţiile acestea tinere vor dispare, încet şi sigur, dacă dispare cordonul roşu al iubirii care le leagă.
Oamenii elitelor, cei care au zguduit istoria, cei puţini la număr, foarte rari, au tras omenirea înainte, au civilizat-o şi au adus-o mai aproape de divinitate. Oamenii nu sunt egali de la natură, egalitarismul uman trebuie privit strict juridic, doar atât. Dante nu poate fi egal cu un analfabet. Mediocritatea este astăzi forţa care domină în rândurile oamenilor, domină mulţimile, nu vrea nimic cu patos, nici un ideal spre care să pornească cu entuziasm. Omul de elită nu este un îngâmfat care se crede superior celorlalţi, el este însă mai exigent cu sine însuşi decât cu semenii săi.
O rasă, un popor, o naţiune este superioară altor rase, popoare, naţiuni, atunci când are mai mulţi oameni de elită decât acelea, iar aceşti oameni de elită au ajuns într-o relaţie de relativ echilibru cu mulţimile care îi urmează, într-un fel sau altul. Aceasta este superioritatea unei naţiuni! Istoria unei naţiuni depinde aproape exclusiv de relaţiile care sunt între mulţimile majoritare şi elitele sale minoritare. Politica tinde să-i ridice pe cei de jos, chiar pe un piedestal fragil, şi să-i coboare pe cei de sus, aflaţi cu adevărat pe un piedestal solid. Până la urmă mulţimile se simt frustrate şi chiar jignite de existenţa elitelor pe care nu le înţelege şi sfârşesc prin a le dispreţui. Dacă ne scoatem pălăria în faţa elitelor, aceasta nu înseamnă un afront pentru mulţimi, elitele au civilizat lumea, au tras-o înainte, au comprimat timpul, au schimbat modul de gândire şi percepţie a vieţii.
Cultura respectului pentru elite este în mare parte pierdută, s-a pierdut acea grandoare a respectului, pentru simplul fapt că mediocritatea mulţimilor este ridicată în slăvi, mulţimile simt că sunt mediocre şi tocmai de aceea îşi afirmă ostentativ, agresiv, această mediocritate şi încearcă, cu toate mijloacele, să le impună ca mod de trai şi gândire în societate.