Traian Melean şi Tiberiu Horgoş, doi bistriţeni premiaţi, la Budapesta, pentru cele mai frumoase exemplare de canari

În perioada 12-15 noiembrie, Budapesta a găzduit două concursuri ornitologice, şi anume Campionatul Europei Centrale şi de Est la canari şi Campionatul internaţional pentru alte păsări exotice.

În competiţia rezervată crescătorilor de canari, Asociaţia Ornitologică din România a fost reprezentată de 5 membri, dintre care doi bistriţeni, Traian Melean şi Tiberiu Horgoş.

“A fost un concurs cuprins în agenda COM  - a Confederaţiei Ornitologice Mondiale. Potrivit declaraţiilor organizatorilor, au fost participanţi din 12 ţări, cu peste 1700 de păsări expuse. S-a concurat pe multe categorii de culoare şi considerăm că rezultatele noastre reprezintă un succes al ornitologiei din România”, ne-a declarat Tiberiu Horgoş, cunoscut bistriţenilor poate mai bine prin prisma clubului de înot pe care îl conduce.

Astfel, Traian Melean a cucerit trei locuri 1, un loc 2 şi un loc 3. Obişnuit cu podiumul prin elevii săi, Tiberiu Horgoş a obţinut două locuri întâi.

“Meritele pentru aceste rezultate îi revin, în principal, lui Traian Melean, un crescător cu mare experienţă şi vechime în domeniu, de la care am învăţat şi învăţ în continuare despre secretele acestei pasiuni”, ne-a mai spus Tiberiu Horgoş.

 *** 

Curajoşii navigatori genovezi în secolul paisprezece au descoperit un arhipelag compus din treisprezece insule, nu departe de coasta occidentală a Africii. 

In arhipelagul insulelor Canare într-o vegetaţie sălbatică trăia o minusculă pasăre granivoră de numai 12 cm şi cu un cântec melodios. Penajul canarului ancestral era un fond verde-galben cu dungi gri-maronii, foarte util pentru a se ascunde în desişul pădurii. 

Serinus Canarius este denumirea stiinţifică a canarului şi a fost introdus în Europa pentru prima dată de Giovanni di Bethencourt în anul 1402; acest navigator francez l-a dat în dar alteţei sale Enrico II de Castiglia care a rămas uimit de cântecul său şi de adaptabilitatea sa la viaţa în captivitate. In consecinţă pe Bătrânul Continent a început un intens comerţ cu această docilă pasăre care a devenit o adevărată afacere în 1493, când spaniolii au cucerit arhipelagul insulelor Canare, Azzorre şi Madera. 

Castiglianii având monopolul total au interzis vânzarea femelelor de canar pentru a evita ca cei interesaţi să-şi deschidă propriile crescătorii, datorită faptului că această pasăre minunată se reproducea în captivitate cu foarte mare uşurinţă. In schimb masculii cu cântecul lor plăcut au făcut ca numărul pasionaţilor în Europa să crească foarte mult. Asta până într-o zi de la sfârşitul secolului şaisprezece, când printr-o glumă a destinului, o corabie provenind din insulele Canare cu o încărcătură considerabilă de canari a naufragiat în apropierea insulei Elba. 

Evident canarii au fost puşi în libertate pentru a nu fi înghiţiţi de ape, şi aceştia s-au obişnuit de minune cu noul habitat încrucişându-se cu femelele păsărilor de pe insulă şi creându-se un nou hibrid. Astfel abilii comercianţi italieni şi-au dat seama imediat de această sursă de îmbogăţire, au capturat noile exemplare pe care le-au vândut în întreaga Europă, realizând astfel o nouă ”pasiune” pentru iubitorii de animale: creşterea canarului. 

Din canarul ancestral s-au obţinut o mulţime de mutaţii de culoare. Prima mutaţie survine în jurul anului 1670 într-o crescatorie germană, unde printr-o anomalie a penajului puii s-au născut cu o culoare galbenă şi mulţumită unei selecţii de încrucişare între aceşti subiecţi mutanţi se obţine canarul galben. Mutaţia roşie s-a obţinut în 1920 de un crescător german, printr-o hibridare între o cănăriţă galbenă şi un carduelite (cardinalul de Venezuela).