Tundere în monahism la Mănăstirea Cormaia, în ajunul sărbătorii Sfinților Martiri Năsăudeni

Marți, 11 noiembrie 2025, în ajunul sărbătorii Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni – Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu –, Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea „Buna Vestire” Cormaia, din Protopopiatul Năsăud.

De la ora 17:00, în biserica de zid a așezământului monahal, ierarhul a săvârșit slujba Vecerniei Mari cu Litie, urmată de rânduiala călugăriei a trei viețuitoare ale mănăstirii. Atmosfera slujbei a fost înfrumusețată de cântarea maicilor din obște, care au dat răspunsurile liturgice și au intonat imnul „Brațele părintești…”.

În cadrul unei rânduieli pline de emoție și profunzime, Preasfinția Sa a tuns în monahism trei maici rasofore, care au depus voturile monahale – sărăcia, fecioria și ascultarea –, făcând astfel legământ înaintea lui Dumnezeu de a-I sluji întreaga viață. Ele au primit hainele și însemnele specifice vieții monahale: cămașa, crucea pectorală, paramanul, dulama, brâul, papucii, rasa, potcapul, mantia, mătăniile, crucea și făclia.

Noile monahii au primit numele de Ecaterina, Miriam și Elefteria, iar nașă de călugărie le-a fost stareța mănăstirii, stavrofora Sebastiana Sîngeorzan.

Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul: „Călugăria este o mucenicie lăuntrică, o cale de răbdare și de înnoire în Hristos”

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Samuel Bistrițeanul a subliniat că viața din mănăstire se desfășoară „în ritmul clopotelor”, într-o rânduială care, deși repetitivă, ascunde o lucrare profundă, o „revoluție tăcută” a inimii:

„Viața monahală nu este o evadare, ci o înrădăcinare. Este arta de a rămâne pe loc, de a nu fugi de noi înșine și de a căuta în adâncul sufletului ceea ce nu se găsește nicăieri altundeva. Noi trebuie să rămânem acolo unde ne-a pus Dumnezeu și să luptăm cu noi înșine pentru a ne regăsi pe noi.”

Continuând, Preasfinția Sa a explicat că monahul nu fuge de lume, ci caută renașterea interioară, redobândind libertatea autentică prin ascultare:

„Cei care intră în viața monahală nu vin ca să moară, ci ca să renască. Ei învață să piardă viața lumească pentru a o descoperi pe cea duhovnicească. Adevărata libertate nu înseamnă independență, ci apartenență la Dumnezeu. Ascultarea nu este servilism, ci o formă de iubire inteligentă – capacitatea de a te lăsa condus, fără a-ți pierde personalitatea. Ascultarea duce la adevărata libertate, pentru că atunci Dumnezeu Însuși ia asupra Sa poverile noastre și se pune la cârma vieții noastre.”

În partea finală a cuvântului, ierarhul a vorbit despre menirea duhovnicească a mănăstirii, chemând obștea la o viață de pace, dăruire și jertfă tainică:

„Hristos ne-a chemat să fim oamenii care să instaurăm Raiul aici, pe pământ. Și din Raiul nostru, de aici, din mănăstire, să-L putem răspândi și celor care vin la noi. Oamenii vin din lume la mănăstire cu multe dureri și poveri sufletești, căutând mângâiere. Iar noi nu putem dărui ceea ce nu avem. Mănăstirea trebuie să fie o oază de dragoste, o oază de pace, de liniște și de mângâiere. Să-i ajutăm pe toți cei care caută un colțișor de pace și de bucurie.”

La final, Preasfințitul Părinte Samuel le-a adresat noilor monahii un cuvânt părintesc de binecuvântare, încurajându-le în drumul duhovnicesc pe care l-au început. Întrucât tunderea în monahism a avut loc în ajunul sărbătorii Sfinților Martiri Năsăudeni, ierarhul a făcut o frumoasă paralelă între mucenicie și viața călugărească:

„Să nu priviți călugăria ca pe o jertfă, ci ca pe un privilegiu – un început de mucenicie lăuntrică. Călugăria este o mucenicie tainică, o luptă continuă cu păcatele și patimile, o cale de răbdare și de înnoire în Hristos. Așa cum sfinții martiri năsăudeni au primit cununa muceniciei pentru apărarea credinței, tot astfel monahii poartă zilnic o cruce a răbdării și a slujirii, devenind mărturisitori vii ai Împărăției lui Dumnezeu.”

În încheiere, părintele duhovnic, protosinghelul Nicodim Sîngeorzan, a rostit un cuvânt de mulțumire și binecuvântare:

„Prin rugăciunea și cuvântul Preasfinției Voastre, aceste trei surori ale noastre au primit haina îngerească, făcându-se mirese ale lui Hristos și mărturisitoare ale Împărăției Cerurilor. Pentru ele, această zi este o naștere nouă, iar pentru noi toți, un prilej de întărire în credință și în nădejde.

Vă mulțumim, Preasfinția Voastră, pentru grija părintească și pentru lumina pe care o răspândiți mereu în rândul obștilor monahale ale Arhiepiscopiei noastre. Rugăciunea și prezența Preasfinției Voastre sunt pentru noi un sprijin, o încurajare și o binecuvântare de mare preț.

Mulțumim, de asemenea, Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru, pentru binecuvântarea părintească, prin care s-a îngăduit să se săvârșească această rânduială sfântă în mănăstirea noastră.

Iar vouă, maicilor, care ați primit astăzi tunderea în monahism, vă dorim ca Hristos Domnul să vă întărească în această sfântă chemare, să vă acopere cu harul Său și să vă păzească în curăție, ascultare și dragoste până la sfârșit. Să aveți mereu înaintea ochilor minții priveliștile cerești și să vă amintiți că haina monahicească nu este un semn de slavă omenească, ci o îmbrăcare în jertfă și smerenie.”

La slujbă au fost prezenți monahi și monahii din mănăstirile eparhiei, preoți, rudele celor trei maici și numeroși credincioși. A fost prezent și domnul Cătălin Bota, primarul orașului Sângeorz-Băi.

Mănăstirea „Buna Vestire” Cormaia se află într-o permanentă dezvoltare și întărire duhovnicească. În prezent, aici viețuiesc 25 de maici, sub povățuirea stareței stavrofora Sebastiana Sîngeorzan, avându-l ca duhovnic pe protosinghelul Nicodim Sîngeorzan.

Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea

Foto: Marian Șomlea