Umor și ... adevăr

   Conceptele de umor și adevăr își găsesc adesea găzduire în „epigrame”, unde ele capătă o formă scurtă și mult concentrată.

   Un mare epigramist clujean, Eugen Albu, trecut recent la cele veșnice, și-a scris, înainte de  „marea trecere” un epitaf foarte sugestiv   ...   „Am fost în viață mort de beat, / Adesea mort după vreo fată, / Chiar mort de dor, fiind plecat, / Dar ca acuma,   ...   niciodată !”. Trecând „din lumea cu dor” unde nu i-a scăpat nimic din ce era aici,, a trecut, parcă prea repede, în lumea fără dor”, unde poate face același lucru.

   Alături de alți confrați, ne descrețește în continuare frunțile, prin epigramele sale, toți uimindu-ne prin   ...   „cuvinte potrivite”.

   Câteva exemple   ...

  1. Epigrama, evident,/ Fină și inteligentă,  Poate fi medicament,/ Dar cu acțiune lentă.
  2. Din zi în zi mai greu trăim, / Că-i tot mai multă sărăcie,/ Dar și mai greu o să ne fie / În caz că încă nu murim.
  3. Cum toate sunt cu susu-n jos / În țară-s lupte nemiloase, / Cei tari se luptă pentru os / Cei slabi se luptă pentru oase.
  4. Când este vorba de prostie, / Afirm, oricâți dușmani îmi fac, / Că este-o gravă maladie,/ Dar ce-i mai grav – nu are leac!
  5. De când mănânc doar coji de pâine, / Am sentimetul că sunt câine / Și consultat de-un psihiatru, / S-a și mirat ce bine latru!.
  6. Mă doare fiecare os / Și umblu-ngrozitor de greu, / Da-i mulțumesc lui Dumnezeu/ Că am bastonul sănătos.
  7. Cei ce-au ajuns la vârsta-a treia / Nu sunt bătrânii propriu-ziși / Bătrâni nu sunt decât aceia/ Ce-au renunțat la orice vis!
  8. Am admirat și-admir femeia, / Mă fascinează-un bust frumos, / Pretențios, la vârsta-a treia/ Nu pot să mă cobor mai jos!
  9. Cresc flori de soc pe-a vieții vale / Când drumețind, mai zăbovești / Prin dulcele ținuturi ale / Anatomiei femeiești.
  10. Mă dojenește cu temei / Ca o cunoscătoare   ...   / Nu te uita după femei,/ Că toate-s   ...   trecătoare!
  11. Sub cerul plin de curcubeie / O altă dragoste nu am / Și tu ești singura femeie/ Din viața mea   ...   spunea Adam!
  12. O spun lucid, iau martori zeii , / Că frumusețea-i iad șadea, / E primul dar făcut femeii/ Și primul care i se ia!
  13. Pe românca sa, vecină, / O priveșe cu dispreț / C-are Bude în grădină / Iară Pesta în   ...    coteț!.
  14. Într-o formă consacrată, / Gura-i cameră cu cheie / Și-i o șansă nesperată/ De-i închisă la femeie!
  15. Ginerele, între dame (Una soață, alta soacră ), Amândouă-s niște poame  ,/ Una dulce, alta acră.
  16. Chiar popa s-a scandalizat / Că au venit c-un mire beat, / Dar socrul mic, jură pe cruce / Că treaz nu l-au putut aduce.
  17. Spune pe-un ton delicat, / Lui, ca să-i închidă „trompa” / Că în lume, ce-i păcat / Tre- să știe numai popa!
  18. Știm că unele femei / Îl fac adesea, cu temei   ...   / Dar am aflat că și primarul / Ar vrea să facă   ...   trotuarul!.
  19.    Inspirat când a creat, / Meșterul, „Masa Tăcerii”, / Nici o piatră n-a luat / De la Peștera Muierii.
  20. Chiar și în natură, toate / Sunt în rău modoficate / De te miri și te cutremuri/ Că și vremea-i după vermuri.
  21. Pe vremea când aveam hormoni / Și mintea, sigur, mai îngustă, / Mă mai țineam de câte-o fustă,/ Acum mă țin de   ...   pantaloni.
  22. O recunosc, c-așa e etic, / Iubita mea, și-mi pare rău, / Că nu mai sunt de nasul tău / De când l-ai operat estetic.
  23. I-am adus soțului meu / Pungă plină și-mbâcsită, / I-am adus mure, mereu / Și un pui de negru-n burtă.
  24. Mai sper și-acuma că Puterea / Va face-ncetul cu încetul / Să curgă laptele și mierea  ...   Dar ce mă fac   ...   cu diabetul?.
  25. Nu sunt macabru și nici cinic / D-ai mult mai bine ca să mori / De râs, de-un milion de ori, / Decât să mori odată clinic!  

 

Comentarii

06/10/22 00:59
Aiurel

Nuștiu despre altele, dar știu precis că epigrama „O spun lucid, iau martori zeii, / Că frumusețea-i iad sadea, / E primul dar făcut femeii / Și primul care i se ia!” este a lui Vasile Langa (născut în Sărata, BN). Sper că intră la „confrați” epigramiști, deși nu e menționat autorul și pare că toate cele reproduse aici sunt compuse de Eugen Albu.
Cuvântul „sadea” a fost corect folosit de autor (Vasile Langa), nu în forma „șadea”, cum apare aici.
Apoi, sigur, Eugen Albu „alături de confrați”, nu „alături de alți confrați”, ca și cum și-ar fi lui însuși confrate.
Eugen Albu pare să fie autorul ultimei epigrame, dintre cele de aici (a fost, de meserie, asistent medical), însă nu știu dacă lui îi aparține greșeala din ultimul vers, cu „odată” în loc de „o dată”, cum ar fi corect în acel context.

06/10/22 00:59
Aiurel

Nuștiu despre altele, dar știu precis că epigrama „O spun lucid, iau martori zeii, / Că frumusețea-i iad sadea, / E primul dar făcut femeii / Și primul care i se ia!” este a lui Vasile Langa (născut în Sărata, BN). Sper că intră la „confrați” epigramiști, deși nu e menționat autorul și pare că toate cele reproduse aici sunt compuse de Eugen Albu.
Cuvântul „sadea” a fost corect folosit de autor (Vasile Langa), nu în forma „șadea”, cum apare aici.
Apoi, sigur, Eugen Albu „alături de confrați”, nu „alături de alți confrați”, ca și cum și-ar fi lui însuși confrate.
Eugen Albu pare să fie autorul ultimei epigrame, dintre cele de aici (a fost, de meserie, asistent medical), însă nu știu dacă lui îi aparține greșeala din ultimul vers, cu „odată” în loc de „o dată”, cum ar fi corect în acel context.

06/10/22 19:42
Rus Augustin

Mulțumesc pentru observații, o să țin seama de ele mai ales că par să fie de la un fin observator și cunoscător.
Cu stimă, Rus Augustin

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5