Un Actor – Florin Piersic / Un Spectacol – Verein Romania / Un Roman – Actor - Anthropos XI

11. 16:16

… suntem în plin machiaj, daa, în Make-up, în das Machen al lumii cephalice… deci a lui Actor… simt o linişte nefirească „ungewöhnliche Ruhe” învăluind întreaga Kabine… agitaţia si aglomeraţia de deasupra par suspendate… rămân efectiv fixat pe fiecare gest a lui Actor… pe ritualul pregătirii intrării în scenă, pe meticulozitatea fiecărui gest… Oglinda!... fixând lumina, ochiul, pleopa, sprânceana, mâna, trupul… şi timpul trecerii prin lume… dacă machiajul delimitează alteritatea de identitate?... rămân aproape irespirabil centrat pe succesiunea momentelor… cu Haar Spray îşi udă uşor în suprafaţă părul, pieptănându-l apoi într-o specificitate anatomo-topographică de 3-Dimensions… cel de pe Regio Parietalis înspre înainte, înspre Ventral, cel de pe Regio Temporalis înspre în jos, Caudal şi uşor spre spate, Dorsal, iar cel de pe Regio occipitalis drept în jos „straight Caudal”… Părul, daa, Părul „Haar-Hair”, bogat, extreme de bogat în acest Third Age Actor… tulburator de tânăr încă, un Ageless viguros încă, un strong colagenic, încă ne-golfizat… văd chiar puţinele fire albe care sunt încă pline de recentul tânăr, de rădăcina bulbului dreaptă…

Axul de folicul „follicle axis” dintre Epidermis, Derm şi Hypoderm încă relative verticale… să fie încă în creştere în „growth-anagen phase”?… aşa se pare, fără involuţia din „catagen phase!!!” Gosh!!! în mai puţin de un minut a devenit parcă altfel, parcă altul, un altceva… Metamorphozarea? Actorizarea? Forţa de Insineizare?... Magia?...

… nu, sigur nuu, asta nu este doar o coafură, doar o podoabă capilară, ci ceva mult mai mult… să fie o forţă de Re-Cephalisare, de re-împodobire Cephalică, de re-născut Aphroditic din invizibila spumă a mărilor din care s-au înălţat Zeii Eladei? Probabil sunt în exagerare, îmi zic în gând, şi mă aplec instinctiv, uşor, înspre Actor… pare netulburat de mişcarea mea, rămânând extrem de condensat în ceea ce trăieşte, adică în ceea ce se trăieşte pe sine „Miterleben des Selbstes”, fixându-se pe El însuşi în Oglinda-Spiegel… sunt acum extrem de aproape ca distanţă faţă de Actor, dar simt că îmi lipseşte acea apropierea „Nahe”, care ar putea deschide un alt câmp al înţelegerii intuitive, acel „noein-Vernehmen”… şi totuşi firul lui de păr Hair-Haar” nu este un drept lins „straight”, ci are o nuanţă spaţială de rotire, de „coiled”, dându-ne senzaţia de tensiuni helicale din Europoidul Caucasian… din Nelimitata creativitate a Naturii… „Unbegrenzte Erschaffenheit der Natur”…

Cu o periuţă-Pinsel cu fire lungi şi fine de culoare închisă îşi mângâe uşor întru curat faţa, ca pentru a îndepărta transpiraţii, fire de praf invizibile sau urmele îmbrăţişărilor din anterior… rămâne întru concentrarea de sine şi pentru sine, netulburat de mine, de prezenţa mea, de agitaţia mea întru a-l urmări… Fruntea, daa, Regio Frontalis, sau Etajul Superior al Feţei „Upper Third of the Face” cu un Frontal Bone sau Os Frontal, aşaa, bine demarcate de linia părului, sau Bregma fontanellei anterioare… aşaa… în stânga şi în dreapta sunt clar vizibile bilateralitatea liniilor temporale, iar arcurile supraciliare ale sprâncenelor sunt moderat arcuite… asta în resting phase, în pasivitate, în tăcerea cufundată a re-fatetizării… bine diferenţiate Glabella din superiorul lui Nasion… Ah, ridurile frunţii „the Wrinkles” cele unu, doi, trei, da, cinci linii Horizontale, aceste chronometer ale temporo-emoţionalităţii din Human, un Chronos din Epidermis, un Pathos Epidermic, măsurându-se şi măsurându-ne deopotrivă, ca Os-Bone, ca Muşchiul Frontal - Frontal Muscle, ca Tesut subcutanat -Subcutaneous Tissue, ca piele epidermică - Epidermic Skin, încercând astfel să comprim Anatomiile de Suprafaţă şi sub-suprafaţă „Surface and Sub-surface Anatomy”…

- „Văd că mă anatomizezi nu glumă!” aud deodată din nemişcatul Actor, ce-şi continuă netulburat hygienicul imobilului chip… sau chipuri, ale atâtor şi atâtor eroi, re-anatomizaţi şi re-înviaţi de El…

- „Am zis că în seara asta veţi fi urmărit de un Anatomist şi video-înregistrat de un Anthropologist!” murmur într-o replică tremurată…

- „Pot să ţin minte pe fiecare cu spusele lui?”

- „Nu, categoric nuu!”

- „Cu câţi m-am întâlnit numa pân’amu’?”

- „Cu zeci, sigur, cu câteva zeci” încercând să memorez succesiunile quasi-instantaneele din ultima oră…

- „Veezi”… urmează din nou cufundarea în liniştea machiajului, a lui Make-up, a lui „sich schminken” adică a re-facializării, adică a re-cephalizării, ca premergere de sine şi întru sine în vederea expunerii „Darstellung” şi reprezentării „Vorstellung”… re-intru în echivalenţa tăcerii lui Actor… să fie o echivalenţă a sistemelor emoţionale???...

… intrăm în Regio Orbitalis, regiunea celor doi ochi, a puternicei vizualizări a feţei umane „Human Face” cei doi gardieni photo neuronsensibili, de deasupra Foramenului Supraorbital, tulburatoare creaţie a Luminii Solare photonisind celularitatea terestră… ce culoare au ochii?... nici albaştrii nici negrii, nici verzi nici căprui… mi se par nuanţe din toate culorile spre un fond intermediar de gri-căprui… lumina pupilară fixând Oglinda - Spiegel, ca nevazută corelaţie între Privitor „Zuschauer” şi obiectul „der Gegenstand” ce-l reflectă… din dreapta lui Actor, mă furişez încet într-o translaţie de faţă în faţă „face to face”… nu pare a fi observat translaţia mea physică, continuând imperturbabil cu succesiunile din Regio Nasalis - Nas, Regio Zygomaticus - Os Zygomatic (ce împreună cu bilateralitatea oculară formează Etajul mijlociu al Feţei „Middle Third of the Face”) apoi Regio Oralis-Gura, Regio Masseteris - Obrajii, Regio Mentalis - Bărbia (toate compunând Etajul Inferior al Feţei „Lower Third of the Face”) finalizând apoi hygiena în regiunile gâtului, Regio Cervicalis Anterior - Esophag - Trachee, apoi Regio Sterno -cleidomastoidea - prima lateralitate în dreapta şi stânga Zonei centrale, şi Regio Cervicalis Lateralis care conecteaza Gâtul de Umeri… un lănţişor cu cruciuliţă galbenă la gât… brusc pare a sfâşia tăcerea, fără să remarc nici o tresărire musculară, în vreuna din Regio expuse…

- „Îs ca la disecţia de la Anatomia de pe Babeş, nu?”

- „Sau la Anatomia din Malul Dâmboviţei”!

- „Bună Şcoală de Medicină am avut, că tu ai văzut aici multe”.

- „În anumite direcţii chiar surprinzător de bună, dar, trist, în ultima vreme am luat-o în jos, la vale, accelerându-ne căderea”.

- „Ca-n medicină aşa şi-n film, ca în film aşa şi în politică, şi politica e şi economie la noi şi uite aşaa, la vale, în jos, la fund”…

- „Nenorocirea e că şi Occidentu’ îi scuturat bine de Criză!”

- „Scuturat, scuturat, da’ ăştia se învârtesc, se sucesc şi o scot cumva la capăt!”

- „Perseverenţa întru ambiţiune – Ambition –Ambition – Ambition – iată ieşirea din necaz”.

- „Nu jăluit, nu văicărit şi la capăt parastas! Noi aşa le rezolvăm pe tăte”… tăcerea acoperă din nou totul… îşi îndreaptă puţin capul ca întru ridicare, ca într-o eliberare de rigiditatea axei Chip-Oglindă, şi de pe masă îşi ia o crème, Skin Cream… două minifragmente din cremă albă, una pe o mână, una pe cealaltă, îşi freacă apoi mâinile ca pentru homogenizare, şi apoi îşi palpează faţa, fruntea, zona ochilor, obrajii, mentonul, porţiunile deschise şi vizibile ale gâtului… Axa Chip – Oglindă, Le Miroir de l’homme… seducţia narcisiacă din vanitatea unui câmp al unirii dintre eu şi eu… evoluţia din Sapiens este mai mult o revelaţie de mistere decât o însumare a mersurilor verticale, a lui „upright posture”…

Urmează creionul de rimel pentru ochi… încet, încet, îşi accentuează conturul ochilor, conferindu-le o lumină de transfigurare, de stranietate… Actor nu pare a fi doar Physic şi Gest, Zâmbet şi Încleştare, ci şi Privitorul, ce privindu-i pe ceilalţi, solicită pe orice privitor din auditorium, din Theatron, din Celluloidium, din Videologicum via TV… Ochii înşişi, privirea, clipirea, închiderea sau deschiderea lor sunt un Limbaj, o comunicare, o vestire, bună, mai puţin bună, sau tristă, o rostire, da Ochii - Eyes - Augen sunt un Rostitor, un „Sagender” în Specia Homo Sapiens, vizualizând, povestind Faţa - Devenire - Trăire… acum văd mai bine cele două Riduri - Wrinkles de la colţurile celor doi ochi, de pe Aripa Mare a Sphenoidului „the Greater Wing of Sphenoid” deloc accentuate, deloc tăiate în Epidermis, chiar mai puţin exprimate ca cele din Regio Frontalis…

Ochii!!! Eyes - Augen - Les Yeux, ce element de rostire, de urgisire, de Suferind şi Bucurând din întreg Orbicularis Occulis, din întreg Etajul Mijlociu al Feţei, al totalitaţii de Regio Facialis, propulsorul de forţe a unui întreg Cephalic Sapientic… probabil formă a indistinctului nostru dintre Iluzie şi Non-Iluzie, a incertitudinii dintre Existenţă şi Non-Existenţă, toate însumate de fragilitatea metaphysică ce străbate umanul…

… creionul rimel de ochi este lăsat încet pe masa de re-scriere a lui Facialis, a lui Actor-Facialis acum şi un alt creion cosmetic este folosit la conturarea buzelor, mai bine zis la re-conturarea lor… nu remarc nici o dimensiune extra ca mărime, nici o culoare deosebită… uşoară asymmetrie între buze… întreg Etajul Inferior al Feţei este un cuminte acum, un tăcut… a Buzelor, a Limbii, a Obrajilor… retrage de câteva ori buzele descoperindu-şi Vestibulul Oral cu cele doua frenuri de legatură între Buze si Mucoasa Bucală, unul superior -Upper Labial Frenum - şi cel Inferior - Lower Labial Frenum - ambele fiind pe axa celor două Arcade Dentare ocludând în Occlusie Centrica… uşor grad de acoperire a Arcadei Dentare Maxilare peste cea Mandibulară, cu întreg complexul dentar prezent… culoarea gingiei şi mucoasei înspre un roz mediu, fără o vizibilă variaţie de nuanţe… mobilitate deosebită a Limbii Anatomice -Tongue - Zunge - ce umectează buzele în mai multe rânduri…

… nu remarc, nu observ nici o hypertrophy nici în zona celor doi Masseteri, nici a celor doi Buccinatori ce participă la structura musculară a obrajilor… nici o disproporţie la cele două Philtrum Verticale - Philtrum Nasale, şi la cele două Philtrum Naso-Labiale - şi nici la cel Horizontal de la mijlocul lui Regio Mentalis… nu văd nici o accentuare, adică hypertrophy nici la Proeminenta Laryngeala, nici la Ligamentul median al Cricothyroid-ului din Regio Cervicalis… ca generalitate de chip pare a prezenta o forţă de reflexie a chipului asymmetric, care ar genera extra-dimensiuni intuitive, mereu adaptabile şi re-adaptabile la dramele lumii, şi poate la dramele de sine însuşi.

- „No cum - is Anatomist?” se sparge dintr-o dată tăcerea din Akteur-Kabine…” Cred că-s încă fain, nuu? Cinaş doară!”

… mă simt oarecum blocat… ”Daa, chiar neaşteptat de bine, mai puţin straturile subcutanate de Făt, de Fett, unul zis pe „english” şi unu’ pe „nemţeşte”…

- „Măă, adică pe neaoşa noastă, Grăsime, ce mai tura vura, şi ştiu că-s de gină, când am spectacol postesc, şi apoi mii o foame de lup, şi recunosc, aici îs slab!”… se uită câteva secunde la mine, fixându-mă cu degetele întinse”. Nici tuu nu eşti subnutrit, nuu! Cam rotunjor, daa?”

- „Recunosc drama bunătăţilor din Germania, nici eu nu prea, dar nu mănânc seara, aici ma salvez încă! Plus zilnic mişcare!”

… dă a înţelegere din cap, se re-axează din nou pe Oglinda - Spiegel, făcând acum câteva exerciţii de închidere - deschidere a Gurii, a lui Oralis, a lui Orbicularis Oris, iar cu cele două indexuri de la mâini flexibilizează şi antrenează întreg complexul facial al lui Oris… bine exprimat cei doi Musculus Modiolus de la colţurile buzelor, ce interconecteaza întreg Complexul Muscular a lui Oris… observ acum mai bine mâinile, dorsal şi palmar, degetele… dynamice la orice mişcare, viguroase chiar, cu unghii „fingernail” tăiate scurt, cu o keratine albuie şi convexă atât pe axele longitudinale cât şi pe cele transversale fără semne evidente de Third Age… a treia Vârstă?... nu încă, nuu!...

Brusc tresar din nou!... Vocalizare? Am auzit binee?... Actor in Vocalizare! dar de fapt şi în Consonatizare…

- „Aaaa, Beee, Deee, Iiii, Meee, Peee, Seee… Aaaa, Beee, Deee, Iiii, Meee, Peee, Seee”…

… Oris şi Arcade Dentare, Sinusuri Nasale şi Limba Anatomică, Obrajii, Palatul Hard şi Soft, întreg Isthmul Oropharyngeal cu Uvula, cu Ligamentele Palatine, toate aceste inter-miracole ale unicitaţii Vorbitorului Articulat, al comunicării abstracte în Verbum, vârful co-participării din Forţa Diaphragmului, al Respiratorului Pulmon, al Larynxului funcţionalizând întreg auditivul Naturii, al Neuronului Cortexologizat, toate obiectivate acum în Actor, în Akteur, în Autoînfăptuitorul din Natură, din Cultură, producându-se pe sine însuşi şi prin sine însuşi din nedespărţita dualitate Natur-Kultur…

- „Aăăă, Gaatttaaa cuuuu ăăstee! Aşaaa! Schimbare rapidă, acuum, dă-mi costumul, aşaa, aicii, buun şi să încheiem pregătirea de Scenă… rămâne în slip, îl pot observa în mişcările calculate la fiecare gest… o piele încă extrem de tânără, aproape fără păr vizibil… se re-echipează apoi mai lent, cămaşa neagră şi costum negru, pantofi negrii, mari, chiar extrem de mari… un fular alb în jurul gâtului „weißen Schal” şi o batistă roşu aprins la butonieră „Brusttuch-neckerchief”… este un altul, radical un altul, un necunoscut parcă a apărut dintr-o dată în faţa mea, un neştiut până acum… ramân mic, chiar mai mic şi mai nenumit ca până acum, un „Verkleinerung in Werdung”…

… e mult mai înalt dintr-o dată, e mult mai cineva deodată, e mult mai Actor chiar… o lumină absentă până acum pare a-l învălui, pare să-i dea un alt zâmbet, o altă înfăţişare, un alt Strahlung, un alt Outlook!

- „Noo, amu’ să te aud, Anatomist! Or Videologist! Or Occidentalist! Vezi, îţi dau dintr-o mână tri tronci o dată! Cum îs?”

- „Greu! Mare! Tare! Excepţie, Außergewöhnlich, ce mai!”

- „Cu kilogramele stau mai greu, îi drept, dar îs încă tare, tare măă, Io”! ridicând spre final tonul, ochii, capul…

- „Recunosc, peste aşteptări, mult peste aşteptări, chiar cu Regio Abdominalis şi Umbilicalis peste proporţii; nu-mi permit să fac comentarii peste Actor, dar kilogramele în plus înseamnă supraîncarcare de inimă şi respiraţie, înseamnă efort mărit pentru ficat şi pancreas, cu toate complicaţiile cunoscute, Hipertensiune, Cholesterol mărit, Diabet, Ateroscleroză… aceste clopote sună şi pentru mine cam în aceeaşi tonalitate”, dă din cap indecis… tresar din nou!... scoate o ţigară dintr-un pachet ascuns până acum, Marlboro, şi aprinde încet o ţigară… nu am replică, privesc doar nedumerit scena… trage un fum în suprafaţă, fixându-mă printre transferul albăstrui al fumului de ţigară… am senzaţia că ne întâlnim privirile în orizonturile transparente ale fumului, care ar fi provocat o criză de dialog, o criză de revelare unilaterală…