Un altfel de jurnal. Prin Copenhaga - Paradisul Nordului, la pas cu Garda Regală

Copenhaga este, cu siguranţă, una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei, cunoscută fiind şi ca „Paradisul Nordului”. Având aproape 2 milioane de locuitori, Capitala Danemarcei este, alături de Londra, unul dintre cele mai scumpe locuri din lume, dar şi cea mai vizitată capitală din Scandinavia. Oraşul impresionează în primul rând prin curăţenie, nu întâmpător fiind considerat cel mai curat oraş al lumii, nici măcar un muc de ţigară sau o hârtie negăsind pe jos pe străzi. Te întrebi cum se poate acest lucru, răspunsul ar fi simplu: lumea ştie să fie civilizată.
Am vizitat oraşul într-o perioadă în care ziua are doar câteva ore (de la 10 până pe la 16), iar vântul pătrunzător. Am aflat că în miezul verii sunt zile în care nu se întunecă niciodată aproape complet şi, cu toate acestea, seara se face rece şi nu mai poţi sta la plaja amenajată pe malurile apelor de aici.
Impresionează apoi arhitectura, aici nu întâlneşti zgârie-nori ci clădiri colorate, dar în stilul vremurilor de altădată. De aici a pornit şi moda bicicletelor, fiind considerată Capitala cicliştilor, existând locuri pentru iubitorii acestui sport, inclusiv în metrouri existând locuri pentru biciclişti. Nu mai vorbim de pistele de biciclete, care sunt mult mai mari faţă de zona pietonală, iar bicicliştii au o atenţie aparte şi din partea pietonilor, dar şi a şoferilor, mereu atrăgându-ni-se atenţia: fii atent la biciclete! Zonele pietonale sunt mari şi găzduiesc magazine de lux, interesant fiind faptul că, deşi era frig afară, oamenii stăteau pe terase şi socializau la un pahar de bere.
Cu toată frumuseţea acestor locuri, oamenii de aici sunt destul de stresaţi, probabil din cauza jobb-urilor, dar şi a climei, Danemarca fiind pe locul întâi nu doar la lucruri bune ci şi în ceea ce priveşte sinuciderile. „Sunt mulţi care se aruncă pur şi simplu în faţa trenurilor”, îmi spune unul dintre cei care mă însoţesc în călătoria mea.
Te impresionează nu doar monumentele ci şi istoria vie, amintind aici doar schimbarea Gărzii, un moment admirat de sute de turişti în fiecare zi, plimbarea la pas cu garda fiind un moment pe care, cu siguranţă, nu-l vei uita foarte uşor. Au un farmec aparte statele în care există regalitate.
O călătorie din care m-am întors cu tolba plină. Impresii adunate dintr-o capitală aflată pe două insule, pe coasta estică a Sjaelland cât şi pe insula d’Amager. Cu toate că are plaje imense amenajate pe litoralul Marii Nordului, verile din Copenhaga sunt foarte plăcute şi răcoroase.
M-a impresionat şi faptul că, deşi vorbim de cel mai aglomerat oraş din zona Scandinaviei, puţine maşina traversează oraşul, aşa cum spuneam fiind un adevărat cult pentru biciclete, iar zonele pietonale imense dau un farmec aparte. Am fost şi la mall-uri, la shopping, şi nu am văzut nici aici agitaţia de la noi, când parcă nu ne mai ajung zilele, toţi sărim grămadă pe haine.
Parcul Tivoli este un parc imens de distracții, construit în anul 1843, de Georg Carstensen. Milioane de turişti vin anual să vadă minunile de aici. Unul din renumiții vizitatori de atunci a fost chiar bine cunoscutul scriitor de povești Hans Christian Andersen, care a fost plăcut impresionat de acest loc de distracții.
Am întâlnit-o şi pe Mica Sirenă, una dintre cele mai fotografiate statui din întreaga lume, creată de către sculptorul Edvard Eriksen şi inaugurată în anul 1913. Mica sirenă este o bine-cunoscută poveste a scriitorului danez Hans Christian Andersen, despre o sirenă care se jertfește pentru iubirea vieții sale. Ea era fiica zeului Neptun. Într-o zi ea se ridică la suprafața apei, vede o corabie frumos amenajată și se hotărăște să se apropie de ea pentru a o admira. Fata observă un prinț foarte frumos și chipeș. Sirena se îndrăgosti pe loc de el. După ceva timp nava începe să se scufunde, „pricina nimeni nu o știe”, iar sirena îl ajută pe prinț să ajungă la mal. Acolo fata îl admira, iar el deschise ochii și o văzu ca prin ceață. Ne-am pozat, am filmat şi ne-am bucurat de întâlnirea cu povestea.
Din păcate am aflat că statuia a fost vandalizata de mai multe ori: răsturnată de pe soclu, decapitată, a avut un braţ amputat. Cu ruşine suntem şi noi pe listă: după meciul de fotbal Danemarca-România 2-2, atunci când am fost egalaţi în ultimele momente ale meciului şi am ratat prezenta la Euro 2004, suporterii au decapitat Mica Sirenă. În 2010 câteva luni, Mica Sirenă a plecat în vacanţă. Şi-a făcut valiza şi a plecat la Expo 2010 de la Shanghai, iar apoi a revenit acasă.
Moneda este coroana daneză, nu prea poţi cumpăra cu euro. Eram convinşi că euro e la putere, noroc cu casele de schimb valutar. Preţurile sunt mari, nu poţi cumpăra orice şi oricând. Poate de aceea vorbim şi de una dintre cele mai scumpre zone din lume, un motiv pentru a fi mai puţin trecută pe listele de vacanţe.
Piaţa Primăriei este extraordinar de vie. Aici l-am întâlnit şi pe celebrul Hans Christian Andersen. Copiii fac poze la el în brațe. Ne-am hazardat şi noi, simţindu-ne din nou în lumea copilăriei. " Hai afară la zăpadă", ne spune scriitorul. Ne-a fermecat copilăria. L-am întâlnit și i-am mulțumit. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa Zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Rățușca cea urâtă", "Degețica", "Soldățelul de plumb", "Fetița cu chibriturile". În timpul vieții, Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. De mic copil, Andersen a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduința părinților și de superstiția mamei lui. El și-a construit un mic teatru de jucărie și stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg și William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură. El era recunoscut pentru că memora integral piesele lui Shakespeare și le recita folosindu-și păpușile de lemn drept actori. În 1816 tatăl său a murit și, pentru a fi capabil să se întrețină singur, Andersen lucra ca ucenic atât pentru un țesător, cât și pentru un croitor. Mai târziu el a lucrat într-o fabrică de țigări unde colegii îl umileau spunând că este fată. La vârsta de paisprezece ani, Andersen s-a mutat la Copenhaga, căutând de lucru ca actor la teatru. Vocea lui plăcută, de soprană, l-a ajutat să intre la Teatrul Regal Danez. Această carieră i s-a întrerupt la scurt timp după ce vocea i s-a schimbat. Un coleg de la teatru l-a recomandat drept poet, iar el a luat în serios acest lucru și a început să se concentreze asupra scrisului, conform wikipedia. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Clădirea Primăriei cu Ceasul Mondial și statuia episcopului Absalon, fondatorul oraşului au peste 100 de ani. În piaţa de aici a avut loc şi finala Eurovision.
La doi pași e Stroget, o zonă mai aglomerată, punctul zero, pietonal, cu multe magazine de firmă și cu preţuri pe măsură. Strada are 1,6 km şi întâlneşti aici cam tot ce vrea sufletul tău, însă preţurile sunt cam piperate, nu se pot apropia nici cei care trăiesc aici de anumite vestimentaţii de lux. Magazine pentru cei cu multe zerouri pe card. Mărci precum Prada, Max Mara, Louis Vuitton, Cerutti, Mulberry, Channel, Karen Millen, Hermes sau Boss au reprezentaţe aici. Aici te întâlneşti şi cu artişti stradali: acrobaţi, magicieni sau muzicanţi.
Şi apoi, un loc care pe unii din noi ne poate şoca. Christiania e zona infamă din Copenhaga unde se locuiește ilegal în case părăsite. Decrierea: “ un orășel magic, unde pe toate străzile mișună băieței sexy și se vinde cannabis”. Vorbim de un stat independent auto-proclamat, cu o populație de 850 de locuitori, fondat în 1971 de un grup de hipioți, anarhiști și idealiști care au ocupat barăcile militare abandonate. Locuitorii pot face comerț legal cu cannabis. Autoritățile au tolerat chestia asta. Aici nu ai voie să faci poze.
Nyhavn, portul din Copenhaga, este un loc ideal pentru a vă bucura de o cină perfectă din preparate proaspete. Turiştii pot cumpăra o bere de la magazinele din apropiere şi să se odihnească pe ponton în timp ce admiră agitaţia creată de trecătorii care se îngrămădesc aici pentru a se bucura de farmecul evident al zonei. "Noul Paradis", a fost la început un port comercial foarte aglomerat, unde ancorau vase din întreaga lume. Zona din apropierea portului era plină de marinari, femei uşuratice, dornice să le satisfacă acestora toate plăcerile, baruri şi berării. Casele vechi şi colorate au fost renovate pentru a le fi redat farmecul de odinioară. Multe dintre casele ce se găsesc de-a lungul cheiului au fost casele unor personalităţi marcante. Hans Christian Andersen a locuit la numărul 20, aici fiind şi locul unde a scris câteva dintre cele mai cunoscute povestiri şi basme ale sale. Foarte aproape de Nyhavn este piaţa cu cele 4 castele care formează Amalienborg, dintre care unul în care locuieste regina (şi veţi şti dacă este acasă dacă va avea steagul arborat sau nu), unul în care locuieşte fiul cel mare al reginei cu familia sa, unul care adăposteşte parte din funcţionarii şi aparatul reginei, şi unul care este muzeu. La ora 12 fix are loc schimbarea gărzii în piaţa Amalienborg, un eveniment pentru turiști şi o procedură zilnică pentru cei implicaţi. Ne-am ţinut şi noi după soldaţi, de la castelul Rosenborg la Amalienborg. În ritm de marș, pe muzică. Soldații nu au voie să vorbească cu lumea, dar cu toate acestea oamenii de ordine ce îi însoţeau ne-au explicat procedura. La fel ca la Londra, mulţime de oameni doreau să se pozeze cu soldaţii din faţa Palatului, cu pălăriile lor impresionante. Îi mai vezi zâmbind, nu stau stană de piatră, se mișcă din când în când, dar nu vorbesc cu tine. Sunt anumite reguli ce trebuie respectate, iar când te apropii până lângă ei numai vezi că întind puşca. Şi atât, că tu începi să tremuri… Schimbarea gărzii regale din Copenhaga se face pe orice vreme. Am nimerit situația perfectă, nu ploua, nu ningea, însă vântul ne intra prin oase.
Prințesa Margareta s-a născut la Palatul Amalienborg, Copenhaga și a fost primul copil al prințului moștenitor Frederik al IX-lea al Danemarcei și a prințesei Ingrid. Tatăl ei era fiul cel mare al regelui în funcțiune Christian al X-lea iar mama era singura fiică a prințului moștenitor Gustaf Adolf, mai târziu regele Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei și a prințesei moștenitoare Margaret, o nepoată a reginei Victoria. A fost numită Margareta după bunica maternă, Prințesa Moștenitoare Margaret a Suediei. Prințesa Margareta a Danemarcei s-a căsătorit cu un diplomat francez, Henri de Laborde de Monpezat, la Biserica Holmen din Copenhaga. Laborde de Monpezat a primit titlul de "Alteța Sa Regală Prințul Henrik de Danemarca". Din căsătorie au rezultat doi copii: Frederik André Henrik Christian, prințul moștenitor și Joachim Holger Waldemar Christian, prinț al Danemarcei. Regina și Prințul Henrik au opt nepoți. Regele Frederic al IX-lea a murit în 1972 și a fost succedat la tron de prințesa Margareta la 14 ianuarie 1972 care a devenit primul suveran danez de sex feminin sub noua Lege a Succesiunii. A fost proclamată regină de la balconul Palatului Christiansborg la 15 ianuarie 1972 de către prim-ministrul Jens Otto Krag.
Principalele sarcini ale reginei sunt de a reprezenta regatul în străinătate și să fie o figură unificatoare acasă. Ea primește ambasadori străini și acordă premii, onoruri și medalii. Regina accepă invitații de a deschide expoziții, participă la aniversări, inaugurează poduri, etc. În calitate de funcționar public neales, regina nu participă la politica de partid și nu exprimă nicio opinie politică. Deși ea are dreptul de vot, ea decide să nu facă acest lucru pentru a evita chiar apariția partizanatului. După alegeri, în cazul în care prim-ministru în funcție nu are o majoritate în spate, regina ține o "Dronningerunde" (ședința reginei), în care ea se întâlnește cu președinții fiecăreia dintre partidele politice daneze. Moto-ul oficial al reginei este Ajutorul lui Dumnezeu, iubirea poporului, puterea Danemarcei.
Castelul lui Hamlet. De patru sute de ani, aici e casa lui Hamlet, un personaj de poveste al lui William Shakespeare, pe care turiştii vin să–l întâlnească pe meterezele castelului şi în imense săli. Kronborg din Helsingör are o valoare simbolică imensă pentru danezi şi pentru istoria Europei din secolele XVI-XVIII. E cel mai celebru castel al Danemarcei, iar faima pe care o cunoaşte nu se leagă doar de numele regilor Frederick al II-lea şi Christian al IV-lea, ci şi de cel al prinţului Hamlet, personajul inventat de William Shakespeare. Valoarea castelului, construit în stil renascentist a fost recunoscută în anul 2000 prin includerea lui pe Lista Patrimoniului Mondial protejat de UNESCO. În anii care Kronborg este cunoscut drept castelul în care Shakespeare şi-a imaginat tragedia lui Hamlet. Din 1600 şi până astăzi numeroase producţii teatrale au fost puse în scenă aici, dar cea mai celebră dintre ele rămâne cea care i-a avut în rolurile principale pe Vivien Leigh şi Laurence Olivier. Cei doi celebri actori au dat viaţă poveştii lui Hamlet şi Ofelia chiar în acest castel în 1937, într-o producţie a Teatrului Old Vic. O vizită la Kronborg înseamnă negreşit şi un popas în întunecatele cazemate păzite de statuia vikingului Holger Danske. Cu mâinile pe sabie, luptătorul e gata oricând de bătălie şi ar fi mai bine să nu-l provocaţi: legenda spune ca statuia se va prinde viaţă dacă pământul strămoşilor va fi ameninţat de duşmani.
Povestea statuii din cazematele castelului e simplă: în 1907, conducerea unui hotel din Elsinore a comandat o statuie din bronz reprezentându-l pe Holger Danske. Modelul din rigips al statuii a fost aşezat în cazematele castelului devenind mult mai celebru decât statuia din bronz.
Cei care preferă arta în locul întunecatelor cazemate, au totuşi parte de o călătorie prin istorie: în castelul Kronborg sunt expuse 40 de covoare reprezentând 113 regi danezi. Acestea au fost comandate de Frederik al II-lea: el nu a vrut să se lase mai prejos decât regale suedez Eric al XIV, cel care comandase o serie similară cu 143 de regi.
Părăsesc cea mai înverzită capitală europeană cu gândul revenirii şi descoperirii a noi locuri pe care, poate, nu le-am văzut la prima întâlnire. Copenhaga nu are cum să nu rămână în sufletul tău prin tot ceea ce oferă ochiului, fiind, cu siguranţă, una din destinaţiile care te inspiră în scrierile tale. Căci, ce poate fi mai frumos decât să te întâlneşti cu personajele poveştilor lui Andersen sau cu istoria surprinsă în opera lui William Shakespeare. O călătorie făcută împreună cu scriitorul Dorel Cosma.
În loc de concluzii, cel mai bine ar merge un citat din Hans Christian Andersen. “ A călători înseamnă a trăi”, completând cu “viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu”.