Un gust amar…

E 25 oct. 2011, o zi deosebită pentru amintirile istorice româneşti. S-a întâmplat că, împlinind fostul Rege Mihai I vârsta de 90 de ani, la propunerea d-lui Tăriceanu, s-a planificat în Parlamentul României o şedinţă festivă, în care să fie sărbătorit fostul rege al României. Un gest frumos şi acceptat de mulţi.

Regele a vorbit, sala a aplaudat îndelung şi şedinţa festivă s-a desfăşurat în condiţii decente şi civilizate. S-a dezvelit şi bustul statuii regelui Carol I în Parlament. Fostul rege Mihai a primit şi colanul Parlamentului, deci, o festivitate bine organizată şi reuşită. S-a comentat apoi îndelung la „TVR1” şi „Realitatea” despre Casa regală, despre evenimentul de azi etc. şi domnul parlamentari Haşoti şi un alt domn au lăudat monarhia, iar dl. Tăriceanu spunea că ar fi primul să subscrie revenirea României la monarhie.

Ceea ce a fost subliniat INCORECT a fost lipsa preşedintelui Băsescu şi a prim-ministrului Boc. Dl. Haşoti a spus că ar fi putut să-şi amâne cu o oră plecarea la Bruxelles dl preşedinte. Dar CAUZA pentru care au lipsit cei 2 s-a tăcut! S-a uitat că azi e şi Ziua Armatei, pentru că la 25 oct. 1944 a fost dezrobită ultima palmă de pământ a Ardealului, de sub jugul hortyst. Preşedintele a asistat la această sărbătoare organizată de ministrul Armatei. Dacă parlamentarii ar mai păstra respectul cuvenit eroilor soldaţi şi ofiţeri români, căzuţi pentru dezrobirea Ardealului de Nord (făcut cadou Ungariei de Hitler), ar fi menţionat măcar necesitatea amintirii şi a respectării luptei armatei române pentru dezrobirea ţării! DAR NICIUN CUVÂNT! Nici la TVR, nici la „Realitatea” despre 25 oct. 1944, dată importantă pentru istoria noastră de luptă pentru întregirea neamului. MIRARE că nici Regele Mihai, în discursul său, nu a pomenit de coincidenţa datei de 25 oct.: ziua lui de naştere, dar şi încheierea dezrobirii Ardealului de Nord! Această trecere cu vederea din partea parlamentarilor şi chiar a regelui, m-a durut şi mi-a lăsat un gust amar. Oare soldaţii aceia, care au fost răniţi, unii au murit, alţii au continuat să lupte până în Munţii Tatra, în Cehoslovacia, trebuie să fie cu totul uitaţi, că noi sărbătorim altceva? Oare nu sunt ei, în mod obligatoriu, pe primul plan al necesităţii respectului şi amintirii noastre? Adaug că macheta reprezentând „Casa Poporului”, dată de PNL Regelui, a fost ca o „ironie a sorţii”, pentru că aminteşte de cel care s-a zbătut s-o construiască, Nicolae Ceauşescu! Dar iar s-a trecut cu vederea acest amănunt şi imaginea „Casei Poporului” a fost prezentată ca şi cum ar fi o „realizare” a PNL. Oare?