Prof. Rus Augustin: Regi judecați...

   Istoria ne oferă exemple de regi din țări cu o îndelungată tradiție monarhică, care au fost judecați, găsiți vinovați și condamnați la moarte. Două exemple par mai concudente   ...   regele Angliei, Carol I Stuart (1625-1649), și regele Franței, Ludovic al XVI-lea (1774-1793).

   În Anglia, la începutul sec. XVII, regii din dinastia Stuart, care s-au aflat la conducere, Iacob I (1603 – 1625) și mai ales fiul său Carol I (1625 – 1649 ) au avut „derapaje” în felul cum au condus, nemulțumind diferite categorii sociale și mai ales Parlamentul care cuprindea pe reprezentanții acestora. Din cauza nemulțumirilor și a inflexibilității manifestate de Carol I Stuart, s-a declanșat un conflict între Rege și Parlament, un fel de război civil, ce a cuprins mai multe confruntări armate. Parlamentul, având resurse importante și susținere populară și-a format o armată numită „Armata noului model” și un detașament special,  „Coastele de fier”, sub comanda lui Oliver Crommwell, reușind să-l înfrângă pe rege în bătăliile de la Marston Moor și Naseby din anul 1645, să-l ia prizonier, să-l defere unui tribunal care l-a judecat, l-a găsit vinovat de „înaltă trădare” și l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentința fiind pusă în aplicare la 30 ianuarie 1649. La conducere a ajuns Oliver Crommwell, numit de Parlament „Lord protector pe viață”. Evoluția ulterioară a evenimentelor a arătat faptul că Anglia nu era pregătită să devină republică, așa că nu peste mult timp s-a produs „Restaurația” prin revenirea la conducere ca rege, în 1660, a fiului regelui decapitat în 1649, Carol al II-lea Stuart, astfel că Anglia a rămas în continuare o monarhie.

   În Franța, după lunga domnie de 72 de ani (1643 – 1715) a lui Ludovic al XIV-lea, au urmat la conducere alți regi, Ludovic al XV-lea (1715 – 1774) și apoi Ludovic al XVI-lea (1774 – 1793), răstimp în care țara a fost antrenată în războaie costisitoare, s-au făcut cheltuieli nechibzuite care au secătuit visteria, a luat proporții corupție și favoritismul membrilor claselor privilegiate, fapte care au nemulțumit populația și pe unii reprezentanți ai săi. Nemulțumirile au luat forme acute mai ales în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea. Acesta a convocat Adunarea Stărilor Generale la începutul lunii mai 1789. Membrii Stării a III-a care cuprindea reprezentanți ai burgheziei, ai noii nobilimi, ai orășenilor bobați, s-au proclamat la 17 iunie 1789 Adunare Națională și au jurat că nu se vor depărți până ce nu vor da țării o Constituție. Au abolit privilegiile feudale ale nobililor, și au adoptat „Declarația drepturilor omului și cetățeanului”, acte prin care absolutismul monarhic a fost înlăturat. Populația, cuprinsă de un spirit revoluționar, voia înlăturarea și pedepsirea regelui, asediind Palatul Versailles, arestând pe rege și deferindul justiției. Procesul a început la 11 decembrie 1793 iar regele a fost găsit vinovat că a conspirat împotriva libertăților publice și a securității naționale și condamnat la moarte prin ghilotinare, execuția având loc la 21 ianuarie 1793. Franța se transformă din monarhie în republică.

   Mulți istorici consideră că evenimentele petrecute în Anglia între anii 1642 – 1649 ca fiind prima revoluție burgheză din istorie iar cele petrecute în Franța între anii 1789 – 1794 ca fiind cea mai mare revoluție burgheză din istorie.

   Oare la întâlnirea recentă dintre regele Angliei și președintele Franței, nu și-au amintit de pățaniile înaintașilor ?.

                           Prof.  Rus  Augustin