Londra, cu o istorie şi un prezent de neegalat (25)

Londra, metropolă capitală de ţară, uniune şi imperiu are o suprafaţă locuibilă de 1.572 kilometri pătraţi din care 838 numai zona metropolitană, cu o populaţie de aproape 9.000.000 de locuitori, are în componenţa 33 de districte şi înregistrează o temperatură medie anuală de 11º Celsius. Ceea ce o deosebeşte însă în mod radical de alte capitale europene, din punct de vedere geografic, este faptul că 10 zile dintr-o lună ploua şi că reţeaua de metrou de suprafaţă, adâncime şi nivelele 1, 2, 3, depăşeşte 400 kilometri, după cum şi numărul teatrelor se ridică la 147, al muzeelor la 215, toate acestea determinând că numărul anual al turiştilor să atingă cifra de 20.000.000. Dacă toate aceste date le cunoşti din timpul unei posibile vizite, aşa cum şi noi am făcut în perioada 05.03 - 15.03.2024, atunci interesul cunoaşterii a cel puţin 15 - 20 obiective turistice dintre cele mai importante, interesul post-vizită te obliga şi la aflarea altor date de istorie ale acestei capitale la puterea a treia. Iată, în treacăt, câteva dintre acestea:

                În anul 43, după Christos, împăratul roman Claudius invadează cu trupele sale sudul Angliei şi întemeiază o nouă provincie supusă Imperiului roman, Britannia, că numai după alţi câţiva ani romanii să întemeieze şi cetatea Londinium, care va deveni în curând şi principalul port al provinciei prin intermediul râului de interior, Tamisa. În anul 61 regina Boadicea îşi mobilizează supuşii la o impresionantă revoltă împotriva ocupanţilor romani şi cucereşte Londinium-ul, că numai după alţi câţiva ani împăratul roman Honorius să-şi retragă definitiv trupele din insulă, părăsind definitiv Britannia. În secolele VIII - X se înregistrează raiduri de atacuri asupra Londrei din partea vikingilor, pe care o şi distrug aproape din temelii, ca regele anglo-saxon Alfred cel Mare să o recucerească, însă vikingii revin în zonă, punând Londra din nou sub stăpânirea lor. După trecerea în mileniul doi, în timpul domniei lui Eduard Confesorul, pe care londonezii şi în general englezii îl venerează, Regatul Angliei devine supus cuceririi normande, în urma victoriei în bătălia de la Hastings, odată cu încoronarea regelui William I Cuceritorul (1066 - 1087), formând Dinastia Normandă, iar regele este încoronat chiar la Westminster Abbey. Trec numai 10 ani şi se construieşte vestitul Tower of London, edificiu ce a funcţionat de-a lungul timpului drept castel, palat, închisoare, arsenal, adăpost al bijuteriilor regale, ba chiar şi loc de execuţie pentru o anumită categorie de condamnaţi. Iar de aici, toate legendele despre Turnul Londrei, care au umplut curiozităţile tinerilor din lumea întreagă. Dacă vizitezi acest obiectiv turistic, cum am făcut-o şi noi, atunci poţi benefiacia şi de un tur al Turnului, condus de unul dintre membrii Gărzii regale, cel care îţi oferă numeroase alte fapte care au avut loc aici de-a lungul unui mileniu întreg. Printre numeroasele grozăvii povestite că s-ar fi petrecut în Turn se numără şi decapitarea a trei regine,  Anne Boleyn, Catherine Howard şi Jane Grey.

                În secolele XII - XIII, în insula puterea este preluată de Dinastia Plantageneţilor, reprezenta prin Henric al II-lea, Richard Inimă de Leu şi Ioan Fără de Ţară (John Lackland) cel care în 1215 este forţat să promulge Magna Carta, prin care puterea regală este mult slăbită. În anul 1240 se întruneşte primul Parlament la Westminster, iar în anul 1348, în timpul domniei regelui Eduard al III-lea ciuma neagră face ravagii la Londra, nimicind aproape jumătate din populaţie. Londra înfloreşte din nou în timpul Dinastiei Tudorilor, întemeiată de Henric al VII-lea, cel care în urma Războiului Celor Două Roze (1455 - 1485), l-a înlăturat de la putere pe Richard al III-lea, ultimul reprezentant al Dinastiei de York. În timpul domniei lui Henric al VIII-lea (1509 - 1547), pentru a putea desprinde Anglia de sub sfera de influenţă a Vaticanului, acesta se desparte de soţia sa Ecaterina de Aragon, ceea ce a coincis cu mişcarea rămasă în istorie sub denumirea de Reformă vestului Europei, aceasta însemnând trecerea noii Bisericii Anglicane direct sub controlul regalităţii, după care amintitul rege se căsătoreşte cu Anne Boleyn, decapitată şi ea în anul 1536. Acelaşi rege se mai căsătoreşte de încă 4 ori, cu Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard şi Catherine Pârr. În anul 1534 este semnat Actul de Supremaţie, prin care regele devine capul Bisericii Anglicane, titlu valabil până în zilele noastre. După anul 1558 urmează Epoca elisabetană, adică domnia reginei Elisabeta I, fiica regelui Henric al VIII-lea şi a Annei Boleyn, în timpul căreia comerţul londonez face paşi enormi şi artele prosperă. După moartea reginei Elisabeta I, rămasă fără urmaşi, tronul Angliei este preluat de către James I, întemeietorul dinastiei Stuart, cu precizarea ca acesta este fiul reginei Maria I Stuart (1542 - 1587), decapitată şi ea de mătuşa ei Elisabeta I, unde altundeva decât în renumitul Turn al Londrei. Urmează Războiul civil englez, care nu este altceva decât o serie de conflicte armate şi scandaluri politice între parlamentari şi cavaleri, adică roialisti, în urma căruia Regele Carol I a fost decapitat (30.01.1649), după care fiul acestuia, Carol al II-lea a fost exilat, ocazie cu care a fost înfiinţat Commonwealth-ul Angliei, după care a urmat protectoratul lui Oliver Cromwell (1653 - 1659). Ar mai fi de reţinut, între ani 1661 - 1707, restauraţia stuartilor, adică revenirea Angliei la monarhie, Marea Ciuma sau Moartea Neagră, Marele incendiu din 1666 care devastea timp de patru zile Londra, ca din anul 1689, odată cu încercarea regelui Iacob al II-lea de a restaura absolutismul monarhic, acesta este forţat să abdice, iar Parlamentul să emită Declaraţia drepturilor care stabileşte noile prerogative ale regelui. Aşadar, Anglia devine prima monarhie constituţională din întreaga lume, sub William al III-lea, episod notat în istorie drept Revoluţia glorioasă. Urmează unirea Angliei cu Scoţia din 1707 într-un singur stat numit Regatul Marii Britanii.

                Între anii 1714 - 1830, aşa-zisa Epoca georgiana, perioada regilor din Dinastia de Hanovra, George I, George al II-lea, George al III-lea şi George al IV-lea, care aduce mari proiecte urbane în Londra, cum ar fi construcţii în stil nou prin simetrie şi armonie, de sorginte neo-clasica, mari parcuri şi grădini. După care urmează altă epocă de pace şi prosperitate, numită victoriană, din timpul reginei Victoria (1837 - 1901). Mai aproape de sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv în anul 1863 se inaugurează prima linie de metrou din lume între Farrringdon Street şi Edgware Road. Urmează al doilea război mondial, ocazie cu care între 7.09.1940 şi 02.11.1940 Londra să fie bombardata timp de 57 de zile neîntrerupt de către aviaţia Germaniei naziste, în urma cărora să fie distruse peste 1.000.000 de case şi ucişi peste 20.000 de locuitori. În 06.02.1952 pe tronul Angliei urca regina Elisabeta a II-a, cea care înregistrează ce mai longeviva domnie din istoria monarhiilor. În anul 1979, pe scaunul de prim-ministru urca Margaret Thatcher, sau Doamna de Fier, mandat ce îi va fi reiinoit încă de două ori. În anul 1994 se inaugurează Tunelul Canalului Mânecii, prin care Londra se leagă de Paris cu trenuri de mare viteză, ajungând până la 160 de kilometri pe oră. În anul 2002  se aniversează Jubileul de aur al reginei Elisabeta a II-a, ocazie cu care se notează în istorie 50 de ani de domnie. Iar în finalul acestor rânduri să mai adaug Brexit-ul englezesc, validând în Parlament ca Anglia să părăsească Uniunea Europeană, act politic şi administrativ regretat atât în U.E. cât mai ales în Regatul Unit al Marii Britanii, întrucât efectele negative au fost greu de estimat de către ambele părţi.

Vasile Tabără

Senior editor