Un monument istoric de clasă A din Tonciu a ajuns o ruină după ce a pierdut lupta cu intemperiile

• Scurt istoric despre localitatea Tonciu

Satul este atestat documentar în anul 1587 sub numele: Thaczy. Inițial a fost un sat săsesc catolic, dar în perioada reformei protestante sașii au trecut la Luteranism. În 1602 satul este distrus complet de armata lui Gheorghe Basta, fiind nelocuit timp de 2 decenii, după care a fost recolonizat cu maghiari și sași de religie luterană. În 1691 pastorul luteran Halász István ținea împărtășaniile după ritul calvinist. Acesta a fost sancționat de către conducerea Bisericii Luterane Bistrițene, dar nu a răspuns. Acesta s-a spânzurat la Herina înainte să fie arestat. În semn de protest susținătorii lui (în principal maghiari) au trecut la Calvinism. După Al Doilea Război Mondial sașii au fost deportați, astfel maghiarii obținând majoritate absolută.

• Generalul Basta și bistrițenii

Cu siguranţă printre cele mai crude personaje pe care le-a cunoscut judeţul Bistriţa-Năsăud se numără Gheorghe (sau Giorgio pe numele său real)  Basta, care s-a născut în 1550 în apropiere de Taranto, în regatul lui Napoleon. Giorgio a fost un general italian de origine albaneză, angajat de împăratul Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, pentru a conduce forţele habsburgice în războaiele antiotomane şi ulterior pentru a administra Transilvania, în calitate de vasal imperial. Din ordinul său a fost ucis, în 1601, în apropiere de Turda, aliatul său, voievodul Mihai Viteazul. Generalul a îngrozit însă întreaga Transilvanie cu cruzimii de care dădea dovadă. În 1604 cheamă la Cluj nobili maghiari din toată Transilvania pe care îi spânzură. Ravagii a făcut generalul care şi-a pus amprenta pe istoria naţională şi în judeţul Bistriţa-Năsăud. Potrivit istoricilor, printre localităţile pe care pur şi simplu le-a distrus în totalitate, ucigând tot ce îi ieşea în cale, se număra Lechinţa, care a fost prădată de mercenarii generalului în 1602. Ocupate şi răvăşite de către generalul Basta au fost şi oraşele Beclean şi Bistriţa tot în 1602. Cei mai curajoşi s-au dovedit a fi bistriţenii, care au închis porţile oraşului când au auzit că generalul ar avea în plan să atace cetatea. Deşi stricăciunile produse erau evidente, inclusiv locuitorii s-au înarmat şi au ajutat soldaţii cetăţii cum au putut mai bine. Servitoarele maghiare au fost şi ele alături de soldaţi, aruncând vase cu apă clicotită peste atacatori.

• Meșteșuguri la Tonciu

Satul este cunoscut pentru meșteșugul împletiturilor din papură, care sunt la mare căutare în Ungaria. Din păcate, de când cu pandemia, vânzările s-au cam oprit, iar lumea din sat nu mai vrea să împletească pentru că nu știe dacă va putea vinde. În perioada aceasta, nu mai vin nici partenerii din străinătate. La Tonciu sunt mulți oameni care numai din asta trăiesc din împletitul papurei. Acum însă, mai am 2-3 clienți care mai comandă cantități mai mici la București și Brașov. Sperăm să revină lucrurile la normal”, ne-a spus Szilagyi Ilona, meșter popular, fost referent la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.