Confluențe istorico-turistice la Uriu

Profilată pe activități agricole și creșterea animalelor, comuna Uriu, administrată de primarul Petru Șerban, are afișate, la loc de cinste, istoria locurilor, ca și obiectivele turistice cu care acestea se evidențiază în peisajul transilvănean. Faptul se produce pe internet, pe pagina organizată de autoritățile locale pentru promovarea relației dintre instituție și cetățeni, dar și pentru popularizarea punctelor forte cu care se mândrește această unitate administrativ-teritorială.

Aşa cum exprimau documentele vremii, istoria celor patru sate, care intră în componenţa comunei (Uriu, Cristeştii-Ciceului, Ilişua şi Hăşmaşu-Ciceului), este strâns legată de Cetatea Ciceului - spaţiu distinct al Transilvaniei, cu o istorie atât de dramatică înscrisă într-un timp multisecular “simbol al vechimii, continuităţii şi unităţii româneşti pe aceste meleaguri“ . Documentele atestă existenţa acestor localităţi la începutul secolului al XIV-lea (1332-1333), dar putem spune cu certitudine că aşezările au fost locuite încă din perioada daco-romană, mărturie fiind Castrul roman de la Ilişua şi toponimul Orazele (urmă de oraş roman). Făcând parte din unul dintre cele mai mari şi mai frumoase domenii feudale din Ardeal, cel al Cetăţii-Ciceului, satele comunei au parcurs istoria acestui domeniu, fiind stăpânite pe rând de voievozi şi nobili, apoi de regi, Matei Corvin dăruind cetatea şi domeniul ei (inclusiv satele comunei) lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (probabil pe la 1467). Pe la 1553 – când Ciceul intră în stăpânirea habsburgică, satele noastre sunt donate nobililor refugiaţi din faţa turcilor în Transilvania. La vremea respectivă locuitorii Uriului, Cristeştiului, Ilişuei şi Hăşmaşului se ocupau cu cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Cei din Uriu şi Cristeştii-Ciceului fiind renumiţi şi prin cultivarea viţei de vie, iar cei din Ilişua si Hăşmaş prin plantarea de pomi fructiferi. Locuitorii aveau la îndemână un pământ destul de fertil pe lunca Someşului şi a văilor, păşuni mănoase, lemnul pădurilor din apropiere etc. În satele Cristeşti şi Ilişua fiinţau mori cu două pietre, iar pe Someş treceau plute cu poveri de grâne şi din mai multe sate, printre care Uriu şi Cristeşti. Aşezările comunei cunosc o dezvoltare continuă în ciuda atâtor invazii şi nenorociri de care aveau să aibă parte şi în continuare : - 1602 – trupele generalului BASTA străbat şi aceste aşezări ; - 1661 – (vara) satele comunei sunt devastate de tătarii şi turcii conduşi de Ali-Paşa ; - 1704 – (ianuarie) – sunt prezente trupele baronului austriac –Tiege; - 1717 - aşezările comunei aproape pustiite de tătari; - 1830 – a bântuit de trei ori holera aici. Dezvoltarea este concretizată în următoarele domenii : a. şcolile – sunt atestate documentar încă din secolul al-XVII-lea (1622) - funcţionând pe lângă biserici la început, apoi în continuă şi rapidă creștere, astfel încât pe la 1715 – şcoala din Cristeştii-Ciceului – avea subordonate şcolile din Reteag, Coldău, Uriu, Ilişua; iar în secolul al-XIX-lea funcţionau şcoli de stat şi şcoli confesionale în limba română şi limba maghiară; b. bisericile – sunt menţionate încă din secolele XIV şi XV; pentru ca în sec. XVII şi XVIII să fie devastate şi arse de către tătari si turci – majoritatea dintre ele ; cele mai vechi construcţii bisericeşti existente şi în prezent în comună sunt de la 1825 (biserica reformată din Ilişua) şi 1860 (biserica romano-catolică din Cristeştii-Ciceului); biserici ortodoxe sunt 4 (în fiecare sat al comunei); biserici reformate 2 (Uriu şi Ilişua) şi biserici penticostale 4 (în fiecare sat) . c. bibliotecile – formate şi dezvoltate pe lângă conacele boiereşti din satele Cristeştii-Ciceului, Ilişua şi Uriu; cea din Cristeşti a familiei TORMA este menţionată în documentele vremii – drept una dintre cele mai valoroase biblioteci din Transilvania; de altfel unul dintre membrii familiei, pe nume KAROLY TORMA născut în 1829, a devenit la vremea lui “cel mai de seamă epigrafist al Daciei” şi a donat oraşului Dej o bibliotecă de peste 2000 volume vechi, documente ce datează de prin 1236; pentru meritele sale stiinţifice, după 1864 devine membru corespondent a mai multor universităţi din Italia, Germania şi Ungaria, iar din 1882 – membru de onoare al Academiei Române. d. 1821 – poşta la Cristeştii-Ciceului – care deservea întreaga zonă; e. 1899 – există o cooperativă de credit, care de asemenea era în slujba tuturor satelor învecinate; f. calea ferată – Dej-Bistriţa – construită la sfârşitul sec. al-XIX-lea - aduce noi beneficii vieţii oamenilor din aceste așezări. La sfârşitul sec. al-XX-lea, comuna cunoaşte o dezvoltare mai rapidă, creşte populaţia numărul gospodăriilor şi avuţia acestora, mai ales în perioada interbelică. În cele două războaie mondiale jerfa de sânge dată de comuna Uriu este de circa 150 de tineri.

Din punct de vedere turistic, se remarcă: Biserica romană-catolică din satul Cristeștii Ciucului, construcție secolul al XIV-lea, monument istoric; Biserica reformată din satul Uriu, construită în sec. XIV-XV în stil gotic din piatră dură are inscripții în limba latină „HOC TEMPLVM RENOVATUM EST PROPRIO AERE CIRCUMSPECTI VIRI JAKOBI ZEPHI AD MEMORIAM SUI NOMINIS SEMPITERNAM ANNO REPORATAE (?) SALVTIS. MDCXXII. JULI XIII.”, Conacul din Cristești al familiei Torma este menționat în documentele vremii drept una dintre cele mai valoroase biblioteci din Transilvania; Conacul familiei Hye din satul Ilișua; Castrul roman de la Ilișua; Conacul familiei Csiktusnadi Betheg Lacul „Kendertau” (camping și pescuit).