UN NUME ADUNAT PE-O CRUCE

EDUARD CĂLINESCU

Este o frumoasă zi de toamnă. Ca o piramidă din dimineți și seri foarte reci și amiezi ascuțite de un soare arzător. E sâmbăta aducerii aminte. Pornim din Bistrița până la margine de județ, dincolo de hotar, până în satul Râpa de Jos, comuna Vătava, județul Mureș, nume provenit din latinește, ”ripae”, cu sens de ”limes”. Ajungem într-un loc ce ne așteaptă cu toată bogăția anotimpului, nu doar de suprafață.
Uneori, evenimentele se așează mai bine în date din calendar, făcându-le nemuritoare, prin semnificația lor. 30 septembrie este ziua când Simion C. Mândrescu a trecut în veșnicie, fiind înmormântat în colecția oamenilor de seamă - Cimitirul Bellu din București. Suntem după exact 70 de ani, ca și cum din șapte în șapte se purifică numele, destinele, de șapte ori câte șapte se înmulțește neuitarea. Mergem pe firul vieții înapoi: Simion C. Mândrescu s-a născut în Râpa de Jos, la 18 iulie, acum 149 de ani. A pornit din satul unde noi am ajuns acum, în căutarea unui spirit, care nu s-a stins, pentru că este menținut aprins, de oamenii locului, de urmași, de cei care-i cunosc și-i apreciază activitatea, ideile, opera.
Fiecare sat are o cruce. De dus, de urmat. Simion C. Mândrescu reprezintă un simbol de libertate, educație, dreptate socială, este un model de intelectual, ce merită a fi urmat de către generațiile prezente sau viitoare. A învățat la gimnazii din Reghin, Năsăud și Sibiu, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București, a elaborat un doctorat în filosofie, la Universitatea din Berlin, a fost profesor de germană la Bârlad, la Iași, primul titular al Catedrei de Limba și Literatura Germană a Universității din București, la înființare, în 1904. Prof. univ. dr. Simion C. Mândrescu a fost prieten cu poetul George Coșbuc, i-a avut profesori la București pe Al. Odobescu, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Titu Maiorescu, a desfășurat o înaltă activitate diplomatică în Franța și în Italia și a pus o piatră la temelia României Mari, de la 1918. Studiile sale conțin literatură și obiceiuri din Râpa de Jos, particularități lingvistice ale limbii române, cu influențe maghiare și germane, preocupări pentru gramatica limbii latine, lucrări despre Schiller și despre Goethe, într-o viziune și abordare cu totul originale.
Aflând acest portret al lui Simion C. Mândrescu, mai încărcat decât un măr gata de a fi cules, așa cum îi stă bine unui om cu roade, faptele sale, ne-am petrecut ultima zi din septembrie în satul lui, un sat cu vale și deal, specific mioritic. Și am înțeles rolul, locul și rostul unei Asociații, ce poartă numele Simion C. Mândrescu, al cărei președinte este Valer Covrig- Cudrec. Împreună cu familia, însemnând mama Ioana, soția Claudia, copiii Ioana și Tudor, avocat și poet ( volumul ”Răstignit în dor…”, apărut în 2015, stă mărturie unei sensibilități aparte ), Valer Covrig- Cudrec a pornit o mișcare, unică pe aceste meleaguri, de restituire, de cunoaștere, de redefinire, în dimensiune actuală, a unei personalități care, indirect sau direct, i-a marcat copilăria, poveștile, întoarcerile acasă. Născut în același sat cu Mândrescu, el n-a considerat decât datorie nobilă calea de întoarcere la origini și de-a scoate în lumină aspecte, multe poate necunoscute, încă.
Din Bistrița, în drum spre Râpa de Jos, am fost împreună: Alexandru Pugna, Secretar de Stat în Ministerul Culturii și Identității Naționale, Claudiu Șular, profesor la Colegiul Național ”Liviu Rebreanu”, președinte al Asociației Profesorilor de Istorie din România, filiala Bistrița- Năsăud, Elena M. Cîmpan, profesoară de germană la Colegiul deja amintit și președinta Societății Scriitorilor Bistrițeni. La locul faptei, ne-au așteptat organizatorii, Valer Covrig- Cudrec și primarul Zaharia Șular, înconjurați de mulți intelectuali, fii ai satului sau oaspeți. Îi amintim pe Alexandru Uiuiu, director al Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Bistrița- Năsăud, și, ca-ntr-o frățietate, pe cei de la Mureș: Alexandru Cîmpeanu, Vicepreședintele Consiliului Județean, Giordano Altarozzi, Decanul Facultății de Științe și Litere de la Universitatea ”Petru Maior”, Cristina Ilie, reprezentant al Cancelariei Prefectului, Dimitrie Poptămaș, președintele Fundației Culturale ”Vasile Netea”, Petru Nemeș, președinte al Asociației ”Al. Papiu Ilarian”, și Ioan Berția, președinte al Societății Cultural-Patriotice ”Avram Iancu”. În cuvintele lor, rostite cu recunoștință, au răsunat sentimente de mândrie, unanim recunoscute, față de cel care se numește … ”Mândrescu”.
Evenimentul cultural- religios , din 30 septembrie 2017, a conținut Slujba de pomenire a prof. univ. dr. Simion C. Mândrescu, cu prilejul comemorării a 70 de ani de la trecerea la cele veșnice, și sfințirea crucii aduse de la Cimitirul Bellu, ce urmează a fi amplasată ”acasă”. Totodată, a fost prezentat bustul profesorului Mândrescu, realizat de artistul Mircea Mocanu. Aici, facem trimitere la cei patru preoți, o pătrime sfântă, care au oficiat serviciul religios, chiar dacă numele lor nu-l știm încă.
Totul s-a petrecut într-o frumoasă descindere în trecut, continuată în prezent, anticipând viitorul, din ce în ce mai aproape și mai plin de întâmplări, din perspectiva anului ce rotunjește secolul de la Marea Unire.
Ziua nu s-a încheiat. Și poate că ea continuă într-un alt fel. Nu trebuie uitată din scrisul acesta masa caldă, oferită pentru cei prezenți, cu aburul curat înălțându-se până dincolo de nori, în frumosul Cămin Cultural al satului, așa cum se cade la astfel de comemorări.
Nu puteam să plecăm din Râpa de Jos, înainte de a-l însoți până acasă pe bunicul lui Claudiu Șular, pentru a face cunoștință cu un spațiu de vis, de poveste, liber, încântător, cu iarbă, cu copaci încărcați de mere, pere, nuci, cu viile de struguri pline, pe soiuri, cu câmpii mângâiate de brândușe de toamnă, gingașe, firave, cu un pârâu ce amintește de apa ce purifică. Iar bunicul ne-a împrumutat pentru o bună bucată de vreme de acum înainte seninul, lumina și bunătatea-i caracteristice. Iar Alexandru Pugna spunea: ”Aici trebuie să ne căutăm identitatea, nu printre străini.” Am poposit, de asemenea, și acasă la Valer Covrig- Cudrec, unde ne aștepta mama Ioana, cu alte mere, pere și nuci, cu dulcețuri, din livada de basm, unde propriu-zis era doar un copil, Tudor, dar, de fapt, cred că n-am numărat bine și copilăria se cuibărea, pentru o zi, în sufletele noastre.
Lucrurile nu se opresc aici. Am spune chiar că suntem la început. Se prevăd alte și alte momente de referință, în căutarea adevăratului chip cultural național. Este o muncă de aducere la suprafață, de îndepărtare a umbrelor și de frumoasă considerare pentru valori. Alexandru Uiuiu remarca un fapt ușor de înțeles: ”satul este un generator permanent”. Ceea ce s-a întâmplat la Râpa de Jos este doar un pas, ce trebuie continuat, în alte și alte demersuri, în cercuri concentrice care să se facă din ce în ce mai ample, să cuprindă tot pământul, nu doar de suprafață. Și poate că din adâncuri ne tragem, cu adevărat, menirea.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5