Unirea dă putere

Cunoașterea istoriei Europei ne dă posibilitatea să înțelegem cum s-au format pe teritoriul său statele care există azi. Două elemente par a fi fost fost esențiale – spațiul geografic și populația. După potolirea „migrațiilor” de la sfârșitul antichității și începutul evului mediu, oamenii au simțit nevoia să trăiască într-un anumit teritoriu unde aveau resursele necesare, teritoriu pe care au început să-l organizeze din punct de vedere economic și apoi să structureze o viață politică, socială, culturală etc. Pentru populație, elementul de unitate era limba vorbită deoarece prin intermediul ei se putea face comunicarea directă și imediată.
Organizarea spațiului geografic locuit de români a fost un proces istoric de lungă durată, influențat uneori și de populațiile învecinate. S-au format treptat statele feudale Transilvania, Țara Românească, Moldova și Dobrogea în care majoritatea populației o formau românii, elementul de unitate al acestora fiind limba vorbită. Se naște treptat ideea că dacă toți românii ar fi uniți într-un singur stat, acesta ar deveni mult mai puternic. Prima încercare a fost făcută de domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, care la răspântia dintre secolele XVI – XVII, reușește să ajungă conducătorul lor dar, pentru scurt timp . Primul pas trainic s-a realizat în ianuarie 1859 prin unirea Moldovei cu Muntenia, a urmat unirea cu Dobrogea în 1878, iar în 1918 unirea cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. Pentru prima dată în istorie statul cu numele de România poate folosi resursele naturale și energiile creatoare ale oamenilor în folosul propriu. Prin reforme profunde, bine gândite și aplicate, România se impune în Europa și în lume în perioada 1918 – 1939 prin resursele sale de petrol, gaze naturale, aur, grâu, etc. printr-o economie capabilă să satisfacă în cea mai mare parte nevoile populației. Avea dreptate Mihail Kogălniceanu când susținea că Unirea Moldovei cu Muntenia stă la baza „edificiului național” a cărui temelie trainică s-a pus la 5 și 24 ianuarie 1859 când românii s-au lăsat convinși de mințile luminate din acele timpuri că „unirea dă putere”, că uniți pot depăși obstacole ce păreau de netrecut, că pot pune Europa în fața „faptului împlinit”, că se pot cuprinde într-o uriașă Horă cu speranța că „unde-i unul, nu-i putere/ la nevoi și la durere,/ unde-s doi puterea crește/ și dușmanul nu sporește”.
Nu trebuie să uităm momentele importante din istoria românilor, pentru că „cine își uită trecutul, riscă să-l retrăiască”.