V-am scris din veșnicie ca să ne înscrieți în veșnicie!

ALEXANDRU DĂRĂBAN

După instaurarea comunismului în România au fost români care s-au împotrivit acestui regim criminal impus de sovietici. Au fost luptătorii anticomuniști care s-au retras în munți, fiind susținuți populația satelor din zonele unde acționau ei, rezistând eroic trupelor de securitate. Majoritatea au căzut în luptă sau au fost condamnați la moarte şi executați. Locuitorii satelor care îi ajutau şi îi aprovizionau cu alimente, când nu au fost executați, au umplut închisorile şi lagărele de exterminare.
Dar, curios, sunt urmași care au uitat sau se fac că uită de cei ce s-au jertfit împotrivindu-se comunismului. Scopul: pentru a-și urmări interesele proprii. Sunt membrii activi ai unui partid care nu este altceva decât continuatorul partidului comunist, acel partid care s-a împotrivit prin anii ‘90 introducerii religiei în școli, s-a pronunțat împotriva condamnării comunismului, înființării unui muzeu al comunismului și atâtea altele. Și m-a mirat, m-a dezamăgit total, când am aflat că este urmașul preotului greco-catolic Simion Roșa care, între 1949-1950 a fost fugar împreună cu alţi preoți greco-catolici din zona Poșaga, iar în perioada 1950-1957 a fost lider al grupului de rezistentă din zona Poșaga, împreună cu Leon Șușman. A murit la 18 iulie 1957, în satul Săgagea, comuna Poșaga de Sus, ucis în timpul atacului Securităţii, care s-a soldat cu distrugerea grupului său.
În rândurile ce urmează am imaginat un fel de scrisoare, epistolă, pe ar fi trimis-o urmașilor săi, ca pe un testament, ca să le fie spre aducere aminte și că, poate, le-a da Domnul mintea cea de pe urmă.

Dragii mei urmași,

Am fost fugărit, am dormit sub clar de lună la adăpostul pădurii, având drept pernă cetina de brad, iar pe vreme de furtună piatra rece a Apusenilor.
Ne-am înfrățit cu moartea, i-am cunoscut pe martirii acestei lupte, am fost alături, am mușcat din țărâna strămoșească, am văzut frații de luptă cum cădeau secerați de gloanțe sub zidul onoarei româneşti.
Toți am făcut parte dintr-o generaţie care n-a avut tinereţe.
Sunt convins că n-ați auzit geamătul celor căzuți, care nu este altceva decât suferința poporului român. N-ați văzut pe cei ce și-au văzut copiii smulși de la sânul mamelor şi văzând cum curge sângele nevinovat pentru dreptate.
Luptam, trăiam, cu speranța că vor veni vremurile în care să fie o lume mai bună.
Luptam, trăiam, să purtăm de mână pe copiii, nepoții noștri, să le arătăm că pământul nostru-i plin de oseminte, să întâlnim copii fericiți.
Că vor fi fiind și din cei ce nu şi-au cunoscut părinţii sau mame cărora li s-au uscat ochii de jalea așteptării.
Ne-am dat viaţa încredințați că viitorul nu va fi prezentul pe care îl trăiam.
Dumnezeu ne-a învrednicit să avem o istorie cu mulți martiri pe care voi, urmașii mei, trebuie să-i cinstiți.
Alţii nu o vor face.
Săpați-le adânc numele în inimă şi în piatră!
V-am scris din veșnicie ca să ne înscrieți în veșnicie!

Comentarii

17/05/20 14:47
Cititor

Un text care trebuie sa ne pună în mod sigur e gânduri!

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5