Vara de noiembrie a epigramistului

La venerabila vârstă de nouăzeci și doi de ani, profesorul bistrițean Emil Sângeorzan revine încă o data la marea lui dragoste: epigrama, după ce și-a mai exersat apetitul pentru această specie literarară și în volumele: ,,Cerc vicios (Epigrame și alte catrene)”, Bistrița, 1997 și ,,Stele verzi” (Editura ,,Karuna”, Bistrița, 2009).
,,Întoarcerea la epigramă” se vrea o ,,vară de noiembrie”, personală, dedicată acesteia și căreia autorul i-a consacrat atât de mult din viața sa. Parafrazând două versuri din poezia ,,Epistola către Iancu Văcărescu” a lui Grigore Alexandrescu, domnul Emil Sângeorzan pare să ne convingă prin noul său volum ,,Mozaic epigramatic”, ,,Că e prea bun pentru epigrame, veacul în care trăim”.
Tematica epigramelor surprinde în primul rând prin subiectele lor extrase din actualitatea zilelor noastre, Emil Sângeorzan fiind ancorat în vârtejul frământărilor prezentului de sub ochii noștri. Sursa de informare despre subiectele abordate este televizorul și mediul urban în care locuiește.
Volumul amintit conține următoarele capitole: ,,Definiții epigramatice”, ,,Unora pentru numele lor”, ,,Lumea politică actuală în epigramă”, ,,Dialog întrebare-răspuns”, ,,Alte dedicații”, ,,Diverse”, ,,Cronică rimată”.
Viața politică din țara noastră este țintită cu multe săgeți care au vârful muiat în apa ironiei, a sarcasmului, a umorului, iar uneori a duioșiei înțelegătoare, amintind de filosofia simplă și direct a eroinei Fefeleaga a lui Ion Agârbiceanu: ,,așa-i lumea”.
Politica, ,,o damă de consum”, se întrupează în personaje care populează scena democrației noastre originale și care își urmăresc doar propriile interese. Alianțele electorale se clădesc pe baza proverbului ,,Cin´ se-aseamănă, s-adună”, partidele politice dialoghează ca surdo-muții, parlamentarii ,,se acuză…unul pe altul”, președintele se joacă ,,în bumgi - cu țara!”, urmașii lui Iuliu Maniu și ai lui Corneliu Coposu sunt niște ,,ipocriți”, partidele politice seamănă unele cu altele, alegerile sunt prefațate de ,,scuturatul cătușelor”, promisiunile electorale sunt ,,pungi cu …autosărăcie”, în parlament se dezbate ,,Teoria lui Gătej”, declarațiile de avere ale parlamentarilor sunt: ,,Povești de adormit maturii/În alfabetul dragostei și-al urii”. ,,Eroii” principali ai epigramelor sunt ,,foștii”, președintele Traian Băsescu, primul-ministru Victor Ponta, Crin Antonescu. ,,Dialogurile întrebare-răspuns” sunt un schimb de replici epigramatice, între trecut și prezent, între actanții importanți ai zilei.
Mai ,,pipăite”, mai sprințare pentru calamburul lor sunt epigramele din capitolul ,,Unora pentru numele lor”. O doamnă pe nume Sultana, este ,,sultan” în familie, epigrama trebuie să aibă și o ,,Poantă”, aluzie la Victor Ponta. Învățământul și ministrul său seamănă ca turcul cu pistolul, acordul cu FMI, rimează cu ,,acordul…cu femei”, numele Mazăre este asociat cu leguma cu același nume, prenumele Mâțu, al cântărețului de muzică populară, stă între doi căței, Petrică și Stoian, Zgonea s-a autoizgonit din partid: ,,Când să scape de-o povară/Multă lume-a spus:- așa-i!/Zgonea n-a fost dat afară/El s-a izgonit din RAI!...”, epigramistul bucureștean Aculin Năstase, ,,înțeapă LIN!”, Elena Udrea ,,E pur și simplu Băse-n fustă”, cel cu numele Burlacu, ,,n-a scăpat nici el de-o, doamnă, Evă!”,, fotbalistul Pintilii poartă ,,doi de i, în coadă” etc.
Radiogafierea epigramatică a societății românești actuale este completată cu acele creații cu tematică general-valabilă în toate timpurile. Soacra e tot soacră și fără dinți în gură, avem industrie ,,de făcut dosare”, pantofii ,,cui” ai unei vecine anunță ,,trecerea regimentului”, ,,o adunare” feminină lângă un ,,cafei” și o țigară se transformă într-o afumătoare a ,,slăninilor”, viața la bloc are dezavantajele ei, vecinii joacă alunelul, pantalonii zdreliți după ultima modă ascund ,,Frânturi din pielea cea de…drac”, salariile ,,se reformează” caragialean, ,,dar nu se schimbă”, noua unitate de măsură este ,,ciolometru”, vecinul nedecis într-ale politicii e ,,liberal, sau…libertin?”etc.
Nu lipsesc nici elementele autobiografice în această culegere de epigrame. Secretul vârstei autorului este descifrat în ,,cumpătare” și în stilul său de viață epigramatică; ,,În toate-un dram de…cumpătare/Și-n vorbe pun piper și… sare!”. Căruciorul pentru cumpărături, este împins de propietar: ,,Îl duc eu, nu el, pe…mine!”.
Într-o ,,cronică rimată”, epigramistul evocă episoade din ,,Calea Crucii: (oct. 1948-2015)”a credincioșilor greco-catolici, martirizați pentru credința lor. Experiența carcerală este una personală, profesorul Emil Sângeorzan fiind arestat în ianuarie 1949 și închis șase luni de zile. ,,Calea Crucii” a însemnat privarea de libertate, ,,reeducare” prin tortură, batjocorirea însemnelor creștine, dar și un permanent efort de păstrare a conștiinței. Epigramistul își menține umorul și în condițiile precare ale spațiului concentraționar. Pâinea visată după ,,regimul de-nfometare” însemnă o porție în plus, ,,două polonice de terci”.
Volumul se încheie cu două parodii după poeziile lui Octavian Goga, ,,La noi” și ,,Cântece”. Mai savuroasă este parodia ,,Crâșma șezătoare din Ilva Mare”. Șezătoarea de altădată s-a mutat la crâșma satului. Aici femeile petrec homeric, în frunte cu primărița, alături de crâșmăriță, în lipsa bărbaților duși ,,prin țări străine”. Se pun în scenă și câteva minifabule. Este omagiat confratele epigramist Mircea Ionescu Quintus, ajuns în pragul vârstei de un secol.
Epigrama, asemeni fabulei, are și înțepătura ei fină, aluzia morală, idee împărtășită și de autor: ,,Că în lumea asta mare/Ș-asta-i armă de-ndreptare”.
Reîntoarcerea la epigramă, într-o ,,vară de noiembrie” blagiană, este pentru profesorul Emil Sângeorzan o altă pagină completată pentru îndemnul arghezian de a lăsa ,,un nume adunat pe-o carte”. Și fiindcă istoria pune la cale coincidențele sale nebănuite, nu aș fi crezut înainte de decembrie 1989, că eu voi prefața trei cărți ale celui care a ,,domiciliat” în aceeași celulă cu tatăl meu, preotul Grigore Zăgrean, în 1949, în închisoarea din Cluj. Istoria scrie și ea epigramele ei.