Vasile Rebreanu (1862-1914) învăţător, folclorist şi animator cultural

„Care dintre slujitorii de azi ai şcolii nu a auzit acest nume? Care nu a gustat din osteneala muncii lui? Care nu are măcar una din valoroasele sale scrieri?”

Cu acest şir de interogaţii retoriu îşi începea folcloristul Ion Pop Reteganul, portretul celui care avea să fie, timp de 10 ani, sufletul Preparandiei năsăudene, Vasile Petri.

Am fost tentat să încep însemnările mele despre Sever Ursa şi despre recenta sa apariţie editorială cu aceste propoziţii, pentru că i se potrivesc de minune. M-am gândit, totuşi, să mai adaug încă, cel puţin două: Câţi de pe Valea Someşului Mare se ridică la înălţimea probabilităţii sale intelectuale şi morale? Câţi au acoperit mai convingător, de-a lungul vieţii, înţeleapta zicere populară – „Omul sfinţeşte locul”?

După absolvirea, cu rezultate strălucite, a Facultăţii de Filologie din Cluj, s-a dăruit cu însufleţire operei de cultivare a memoriei marelui Rebreanu.

Se numără, cu mândrie, printre cei dintâi care a pus piatra de temelie la Casa memorială din Prislop, printre cei dintâi muzeografi (1956-1958) a prestigioasei instituţii de cultură.

După căsătorie, s-a retras în Maieru, localitatea de baştină a bunei sale soţii, Doina, şi aici a rămas. Pentru că a ales să plivească la holda minţii copiilor din satul aşezat între cele trei măguri, unde a învăţat şi domnişorul Liviu, sub atenta şi exigenta îndrumare a tatălui său, Vasile Rebreanu. A ales să culeagă şi să valorifice o parte din bogăţia folclorului local, dar mai cu seamă, să zidească aici o instituţie care să veşnicească numele creatorului romanului românesc modern.

Prefaţat de câteva studii şi lucrări închinate romancierului (Liviu Rebreanu în satul copilăriei sale”, „Maieru, satul în care a fost transmis romanul „Ciuleandra”; „Pe urmele lui Liviu Rebreanu”, „Constelaţia Liviu Rebreanu”; „Omagiul lui Liviu Rebreanu”), Sever Ursa ne surprinde, plăcut, cu această monografie a vieţii şi activităţii lui Vasile Rebreanu, părintele celui mai mare prozator român.

Volumul, apărut la Editura Napoca-Star, 2008, se deschide cu un amplu studiu introductiv, „Profesorul Sever Ursa şi universul rebrenian”, semnat de harnicul cercetător ştiinţific şi director al Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, Mircea Prahase.

Continuă cu studiul „Vasile Rebreanu”, învăţător, folclorist şi animator cultural”, întins pe 55 de pagini, în care autorul ne conduce, cu abilitate şi siguranţă, pe drumul vieţii şi muncii pilduitoare ale viitorului dascăl.

Punctul de pornire este localitatea Chiuza, leagănul Rebrenienilor, unde şi-a trăit copilăria şi unde a urmat Şcoala Poporală Confesională. A continuat la „normele” din Năsăud, apoi, două clase, la Gimnaziul Grăniceresc din aceeaşi localitate, având calificativul „foarte bine” la sfârşitul ambelor clase. Din cauza posibilităţilor materiale limitate ale familiei, este înscris şi urmează cursurile Preparandiei din Gherla, mutată aici de la Năsăud, în toamna anului 1869. După absolvire, ocupă vremelnic o slujbă modestă la oficiul poştal din Chiuza. Se căsătoreşte cu Rudovica Diugan din Beclean, iar din septembrie 1885 va fi numit ajutor de notar la Târlişua, unde se va naşte primul din cei 14 copii, Liviu, viitorul romancier. După un an, trece ca învăţător la Şcoala Poporală Confesională greco-catolică din Târgu-Lăpuş, unde funcţionează timp de doi ani, între 1886-1888. Apoi, familia învăţătorului Vasile Rebreanu se va muta la Maieru, „Cuibul visurilor”, pentru un deceniu (1888-1898).

Aici, tânărul şi entuziastul învăţător, îşi va etala calităţile sale polivalente. Va fi, prin formaţia sa, nu numai învăţătorul copiilor din şcoală, ci şi sfătuitorul şi îndrumătorul înţelept al poporului.

Ca învăţător, se va remarca prin exigenţele crescute faţă de scrisul şi cititul elevilor săi, faţă de comput şi compunere. Era dascălul care stimula şi încuraja elevii cu aplicare spre învăţătură, la sfârşitul fiecărui an şcolar acordându-le celor mai buni, drept premiu, câte doi stupi plini. Era un gest pedagogic remarcabil şi emoţionant pentru elevi, necunoscut până la el. Am reţinut amintirea unuia dintre premianţii de atunci: „Nici să-mi fi dat o măgură de-aiasta, nu mă bucuram atâta”. Un alt elev bun al său se destăinuia, cred cu sinceritate: „Într-o sâmbătă, el (învăţătorul Vasile Rebreanu) fiind plecat la Rodna, după fărină, ne-a dat o compunere care musai trebuia să se încheie cu proverbul „Apa trece, pietrele rămân”. Ne-a lăsat pe mâna lui Liviu, care ne-a ajutat pe tăţi, dar el a schimbat proverbul şi a scris: „Apa trece, pietrele rămân, dar o ţâră mai la vale”.

Aprecierile sătenilor cu privire la cunoştinţele şi deprinderile dascălului în multe domenii ale activităţii cotidiene, sunt sintetizate în spusele unuia dintre ei: „Mai avem prin sat mulţi nici bătrâni şi frasini sădiţi de mâna lui”.

Dacă, la toate acestea, mai adăugăm pregătirea muzicală, primită în Preparandia din Gherla, care l-a ajutat să înjghebeze primul cor mixt, religios şi laic din zonă; dacă mai punem în lumină cunoştinţele sale de medicină empirică, în măsură să dea sfaturi în legătură cu prevenirea şi combaterea bolii, frecvente în mediul rural; dacă mai subliniem orientarea sa în domeniul ştiinţelor juridice, pe baza cărora scris cereri sau introducea reclamaţii adresate instituţiilor abilitate, în numele cetăţenilor din localitate; dacă ne mai referim şi la dragostea cu care aduna folclor local şi-l populariza în presa vremii (Ungaria, Gazeta poporului – Timişoara), avem imaginea dascălului complet, a dascălului format în spiritul orientărilor date de Spiru Haret, Ion Marian şi Vasile Petri.

Lucrarea mai cuprinde: „Cronologia neamului Rebrenienilor”, „Poezii poporale”, culese de Vasile Rebreanu din Maieru şi Beclean, „Culegeri şi scrieri în proză” – datini poporale, „Gâcituri, Stărostitul, Medicini poporale româneşti, Suveniruri de călătorie şi altele.

Se încheie cu un glosar de cuvinte, cel „Genealogic familiei Rebreanu”, cu însemnarea „Liviu Rebreanu despre prietenia părintelui său cu poetul George Coşbuc” şi cu o bogată iconografie.

Din lectura cărţii, cititorul se alege cu o informaţie exhaustivă despre familia Rebreanu şi cu un respect crescut faţă de autor.