Veluţ Mureşan – un encean care ne serveşte cu pâine şi ne înveseleşte cu vin

         Veluţ Mureşan este un om al faptelor, s-a născut în satul Enciu, despre care vorbeşte cu nostalgia copilăriei. „Cel mai frumos loc din lume este satul în care te-ai născut, în cazul meu Enciu. Nu te desparţi niciodată de locul copilăriei, de uliţele şi dealurile pe unde ai hoinărit, de prietenii şi vecinii de odinioară. Poţi să uiţi? Niciodată. Şi acum cred că satul Enciu, satul dintre dealuri, este centrul lumii. Poţi să nu revii aici ori de câte ori dorul te cheamă? Ce mult mi-aş dori, deşi nu se poate, să mă întorc copil în sat”.

         Rep.: - Cum era satul Enciu în anii copilăriei?

         Veluţ Mureşan: - Era mult mai plin de viaţă. Toate casele erau locuite, cu bătrâni, tineri şi copii, cu familii sănătoase şi muncitoare. Eram la şcoală peste 100 de elevi. Şcoală, în prezent, nu avem, iar satul e tot mai pustiu. Aici auzeam poveşti adevărate, aflam lucruri care şi acum mă şochează.

         Rep.: - Ce fel de poveşti aţi reţinut încă de atunci?

         Veluţ Mureşan: - Din trecutul satului, un sat atestat documentar la 1356, am reţinut multe istorii care de care mai captivante. În apropierea Enciului exista, prin secolul X, o cetate, la Podul Ciorbii, urmele ei se văd şi astăzi. Elev fiind, mă duceam acolo şi făceam lecţii de istorie. Din zona noastră, cum am aflat din monografia satului vecin, Bidiu,  este şi unul din conducătorii răscoalei de la Bobâlna, 1437 – Ioan Ferarul. Se spune că, encenii, trăitorii de atunci, confecţionau arme pentru răsculaţi, poate că au şi participat la răscoală. Şi un alt fapt istoric: o legendă ne spune că regele Matei Corvin ar fi prânzit în drumul lui, pe aceste locuri, de aici şi numele celor două aşezări ale comunei – Matei şi Corvineşti.

         Rep.: -  Să revenim, pe firul povestirilor istorice, mai aproape de noi.

         Veluţ Mureşan: - Dar nu înainte de a vă spune că şi din Enciu, ca de altfel din multe alte zone ale Transilvaniei, au plecat oameni peste Ocean, în America, să facă bani, să-şi cumpere pământ. Spun bătrânii că encenii din America erau foarte harnici, unul dintre ei era chiar lider de sindicat şi că s-ar fi întâlnit cu preşedintele de atunci al Americii, Wilson. De fapt, există în sat, acum, o poreclă a unui sătean – Dolaru – de la dolarii cu care a venit şi şi-a cumpărat pământ.

         Rep.: - Domnule Veluţ, există dorinţa multor săteni de a se ridica un monument în cinstea celor căzuţi pentru ţară.

         Veluţ Mureşan: - Ar fi bine să putem ridica un astfel de monument. Numai în Primul Război Mondial au fost mobilizaţi din Enciu 77 dintre săteni. Unii nu s-au mai întors niciodată şi nu ştim unde-şi dorm somnul de veci. Şi în al Doilea Război au căzut săteni de-ai noştri. Ar fi un act reparatoriu, mai ales că aţi cercetat şi aveţi o listă cu cei căzuţi în cele două conflagraţii mondiale. Poate vom reuşi, în 2019, să-i cinstim cu respectul cuvenit pe encenii căzuţi pentru libertatea patriei.

         Rep.: - De câţiva ani sunteţi unul dintre cei mai căutaţi şi respectaţi producători de pâine din judeţ, firma Paulaner şi-a creat un prestigiu de necontestat.

         Veluţ Mureşan: -  După ce am lucrat o perioadă în Germania şi am văzut cum se face pâine pe scară largă (acasă vedeam cum mama frământa şi cocea pâinea în cuptor), şi când am văzut că în Lechinţa se desfiinţează brutăria, m-am gândit că aş putea pune pe picioare o afacere în domeniul panificaţiei. Cu utilaje moderne, cu personal calificat, cu făină de calitate am reuşit, cred, să-i mulţumesc pe beneficiarii noştri. Acum, distribuim pâine şi o gamă foarte diversă de produse în foarte multe localităţi ale judeţului. Nu-i uităm niciodată pe cei defavorizaţi cărora le dăruim, de sărbători, gratuit, din produsele noastre.

         Rep.: - Stăm aici de vorbă şi avem în faţă un platou cu cozonac cu nucă şi un pahar cu vin şi struguri...

         Veluţ Mureşan: - Dacă facem pâine, obligatoriu să producem şi un vin de calitate. La mine, via a făcut şi face parte din viaţa mea. Encenii păstrează tradiţia de sute de ani. În vremea CAP-ului, cu toate presiunile autorităţilor, nu s-a reuşit şi colectivizarea viei. Fiecare şi-a păstrat suprafaţa cu vie, după care a dat o anumită cotă. Via şi vinul de la enceni nu a lipsit niciodată. Şi acum, la noi plantaţia de vie rodeşte. Mi-am extins afacerea şi la Lechinţa. Am reuşit, cu fonduri financiare considerabile, să înfiinţez o plantaţie de 20 hectare cu vie nobilă. Procesarea se face în crama marca Mureşan, cramă proprie. Vinul pe care-l servim acum este un Muscat Ottonel, un vin alb demisec din podgoria Koffenberg, strugurii fiind recoltaţi la maturitatea deplină. 2018 a fost anul strugurilor, am obţinut o producţie foarte bună, struguri de calitate, foarte sănătoşi şi, ca atare, vinul este pe măsură.

         Rep.: - Ce aşteptaţi de la 2019?

         Veluţ Mureşan: - Să fiu sănătos, să mă pot bucura de familie (băiatul este masterand în informatică, terminând o facultate de profil), să fie un an agricol cel puţin la nivelul celui precedent. După sărbători începe campania care se va încheia târziu în toamnă, când vinul proaspăt se va limpezi şi va ajunge din nou pe masa consumatorilor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5