Vestiţii Omega-3

Autor: Dr. Mădălina Indrie,

medic specialist Diabet Zaharat, Nutriţie şi Boli Metabolice

www.nutritiecluj.ro

Organismul nostru are nevoie de grăsimi. Grăsimile sunt sursă de energie (pe lângă glucide şi lipide), ne protejeaza termic, protejeaza organele interne de şocuri mecanice. Membranele celulelor sunt alcătuite din lipide, iar de buna lor funcţionare depind multe procese celulare. Unii hormoni, printre care şi cei sexuali sunt sintetizaţi din colesterol. Izolarea fibrelor nervoase şi transmiterea impulsurilor se face prin învelişul de mielină, care la rândul lui este alcătuit din lipide. Creierul este format 60% din lipide, deci pentru o funcţionare optimă are nevoie de grăsimi “bune”.

Cele mai simple structuri lipidice sunt acizii graşi. Aceştia sunt de mai multe feluri: saturaţi (se găsesc în special în produsele de origine animală: carne, lactate, dar şi în uleiul de palmier şi nucă de cocos), mononesaturaţi (uleiul de măsline, avocado) şi polinesaturaţi (uleiurile vegetale: soia, floarea soarelui, porumb, toate soiurile de peşte).

Din această ultimă categorie fac parte acizii graşi Omega-3. În literatura ştiinţifică sunt încadraţi în categoria acizilor graşi esenţiali (“esenţial” semnifică un nutrient pe care organismul nu-l poate sintetiza singur şi trebuie procurat din exterior, prin hrana). Acizii graşi polinesaturaţi sunt “grăsimile bune”, care este bine să înlocuiască într-o măsură cât mai mare grăsimile saturate. Aceste recomandări îşi au originea în observaţia faptului că incidenţa bolilor cardio-vasculare este mult scăzută la populaţiile de eschimoşi, cu toate că aportul de grăsimi în alimentaţia acestora este crescut. Însă este vorba de grăsimi provenite din peşte şi din carne de focă, aceasta din urma având concentraţia cea mai mare de acizi graşi Omega-3. Observaţii similare s-au făcut şi în rândul altor popoare mari consumatoare de peşte, cum sunt japonezii.

Efectele acizilor graşi Omega-3 au entuziasmat lumea medicală şi au fost subiectul unor multiple studii ştiinţifice. Succesul lor a fost de asemenea amploare încât în august 2004, Asociaţia Americană de Cardiologie (American Heart Association) i-a inclus în ghidurile de tratament postinfarct miocardic, alături de medicamente consacrate ca Aspirina, statinele şi altele.

Mecanismele de acţiune cu influenţa asupra bolii cardio-vasculare sunt: reducerea riscului de apariţie a aritmiei, a trombozei, scăderea trigliceridelor, scade ritmul de creştere a plăcii de ateroscleroză, îmbunătăţeşte funcţia endotelială, reduce inflamaţia. Efectele colaterale, sau pleiotropice în termeni ştiinţifici, sunt scăderea tensiunii arteriale, creşterea HDL-colesterolului (colesterolul “bun”, protector), acţiuni favorabile la pacienţii cu demenţa, boala Alzheimer şi la copiii cu ADHD.

Mai multe amănunte, şi discuţii pe marginea ultimelor studii ştiinţifice apărute în literatură – în articolul următor.