Virgil Rațiu: Prea și-au luat toți lumea în cap!
1 - Se ştie că scriitorul este solitar şi poate că lunile de izolare i-au priit pentru conceperea unor noi proiecte, având în plus un personaj inedit – Coronavirus (CoVid – 19) – ce s-a aflat pe buzele tuturor locuitorilor acestei planete, de la mic la mare. E adevărat că în cele mai sumbre vremuri s-au născut capodopere ale literaturii. Şi acum piaţa a explodat cu cărţi legate de acest subiect al CoVid-ului, de la romane, la jurnale şi poezie, dar şi volume de specialitate care propuneau reţete „magice” pentru vindecarea de CoVid. V-a inspirat acest subiect ?
2 - Anul trecut a fost unul fără târguri în care scriitorii să-şi prezinte cărţile, fără lansări tradiţionale, însă unul în care, oricât de conservatori am fi fost în privinţa internetului, a trebuit să ne împrietenim cu acesta pentru a ajunge la cititori. Cum vedeţi întâlnirile cu cititorii pe platformele online ?
3 - Activitatea editorială a prins proporţii de nebănuit în mediul virtual, librăriile online înlocuindu-le pe cele clasice. Vor avea de suferit casele de librării în detrimentul celor virtuale, dar cărţile tipărite în faţa e-book-urilor ?
4 - Care este viitorul presei literare tipărite într-o eră digitală în care toată lumea este cu telefonul în mână?
5 - Care este rolul culturii/ literaturii în vremuri de restrişte ? Putem închide porţile culturii, putem pune lacătul şi să ne luăm toţi o vacanţă prelungită sau cultura este cea care ne dă aripi, ne ajută să depăşim greutăţile ?
1. Nu. Urăsc subiectul. Nu doresc să mai citesc despre „coronavirus”, sars-cov 2 etc., nici jurnale, nici „panscrieri” de-a fără rostul! Cu atât mai puțin, Corona să devină personaj. De pe urma acestor pandemii, maladii, epidemii nu va rămâne nimic, nici nimicul nimicului. Cum nu a rămas nici după ciumă, decât „istorie”, isterie de pagini negre. Cel mult, boala asta va fi amintită, în viitor, ca un rău necesar. Bun pentru trezirea la realitate!... Prea era lumea buiacă. Cu encefalul în Saturn! Prea și-au luat toți lumea în cap! „Noi și facebook-ul!” „Noi și twitter-ul!” Obilicii Pământului, făcând politică, cică serioasă, prin internet!...Un răhat! Nu este nimic de admirat în toate astea. Nici conspirațiile reconsiderate, reșapate, nici fake-news, nici nemerniciile posturilor de știri tv, mai ales, venite din lumea „mondenă”, „modernă”, manipulatoare și perverse, hahaha…, nici din lumea celor „ne-vaccinabili”, ori „ne-testabili” sau „ne-mascabili”. Toate sunt făcături de doi lei – mere acre – ca să fiu pe vorba populară! Dintre astea nu va rămâne decât realitatea tristă a celor care au decedat de-a lungul anului trecut, în pandemie, cu miile, milioanele, care au suferit îngrozitor și, poate, a mediilor spitalicești, a medicilor și asistentelor/ților care au luptat și luptă cu molima, numită, pentru ca să aibă nume, „Noul Corona”. (Prin urmare, să înțelegem că e vorba despre un virus vechi, cunoscut în laboratoare! Doar că, acum, e numit „nou”! – noul corona, o nouă încrengătură… Care o fi atât de necunoscuta în această pandemie?!... Nu-i așa că este ca în filmele de holyween?)… Un virus nemaiîntâlnit, împotriva căruia se impune descoperirea unui vaccin! Să fie, pentru că e necesar!... Dacă există altă cale, un alt remediu și cineva știe, să vină să spună, să se arate, nu pe ascuns, în anonimat, prin mediile de socializare, tranca-fleanca, vorbe nesăbuite, care nu reprezintă nimic! Ar fi păcat să vorbim în general despre o societate bolnavă prin definiție, deși România îndeplinește unele „standarde”, dacă ținem cont de numărul/procentul extrem de ridicat de clipuri publicitare tv pentru domeniul farmaceutic, din „desfășurarea” cărora rezultă că numai despre grija față de sănătatea publică nu e vorba! „Nici o maladie sau durerere nu se vindecă, ca luate cu mâna”!...
2. Platformele online sunt o bună amăgire! Precum la școală și în teatre, filarmonici, cinematografe! „Lucrările” online sunt ca înlocuitorii de cafea de pe vremea lui Ceaușescu. Ca nechezolul! Online-ul nu pot înlocui târgurile de carte, cu atât mai puțin librăriile și lansările de carte, față în față, cititori cu scriitori! Librăriile trebuie deschise, la fel cum școlile trebuie deschise, cu o disciplină riguroasă se pot ține cursurile în școli, spectacole de teatru, concerte, lansări de carte, chiar și meciuri de fotbal. În sensul acesta, se impune autoeducația și autoapărarea în fața molimei. Nu cred că e foarte greu. Pierderea este în numărul de partcipanți la un eveniment ori altul, însă nu o pierdere totală. Aiuriții (chiar politic), care susțin că virusul corona este o făcătură tehnico-mediatică, sunt inconștiența personificată la pătrat! Intrarea în normalitate trebuie forțată prin educație și prin informare publică. (Dar nu de genul cum: 3 afirmă „da” și 1 neagă, după cum am observant la unele posture tv pe temeiul că așa e „correct politic”. Negaționiștii, câți există, trebui să „explice” clar „pricinile” lor, nu să afirme la modul general că societatea este o turmă de fraieri bună de manipulat public.) Pe de altă parte, există activități online performante, de bun augur, care trebuie dezvoltate, susținute în continuare. În orice caz, activitatea școlară, învățământul online sunt păguboase. Citiți cartea „Demența digital. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii” de Manfred Spitzer (Ed. Humanitas, 2020), vă veți lămurii pe veci cu privire la educația online!
3. Activitatea editorial este la pâmânt, e adevărat. Dar nu poate funcționa numai în mediul virtual, prin comunicări „cosmice”, sateliți și alte mijloace! (Dacă „moare” satelitul de comunicare principal, despre care, în general, nu știm nimic! ce facem? Stăm în întuneric? Nu mai comunicăm? Ajungem la „telefonia prin poștă”?)... Haha… Editurile nu trebuie să abdice, să fie sacrificate în tot acest mers „bolnav” al societății. După cum nici economia, cercetarea. Eforturile vor fi greu de măsurat și sprijinit, însă omul trebuie să răzbească, chiar sacrificându-se. Altfel nu vom ieși din marasm. Iar fără carte tipărită, în lipsa manuscriselor – cum afirmă un filosof – vom ajunge corpuri/ființe adjuvante ale adevăratului spirit și al credinței adevărate. Nu putem să ne lăsăm considerați poncife ale erei informaticii nesăbuite, necontrolate rațional!
4. Nici presa literară nu trebuie să dispară, mă refer la cea tipărită. Nici presa de informație. Indiferent câte eforturi vor trebui depuse și câte sacrificii, nu putem renunța la trecut, la trecutul și istoria omenirii, la memoria umană, în schimbul unei vieți și socități de tip virtual, imaginar, vag, imaginativă, de chipul și forma unui ecran de plexic care în lipsa energiei care îl provoacă și alimentează, poate deveni în orice moment nul, neant, nimic, zero vid. Da, viitorul presei, în condițiile de azi, este sumbru. Presa literară, și nu numai, nu pot fi întreținute decât prin sacrificiul total al redacțiilor de a comunica cu cititorii prin poștă/curierat – obligatoriu – că sunt, că nu sunt abonamente. Cheltuieli mai mari, pierdeiri mai mari!... Altă soluție nu există. Deocamdată. Constat că avem o sumedenie de asociații și socități, nu știu de cine finanțate, care se ocupă de jurnalism, edituri, judo, sănătate, istorie modernă (nenumărate profiluri) care, însă, promovează des-umanizarea... și nu numai… Chiar prin mult lăudatul internet, ca să nu mai vorbesc de unele televiziuni! Toate astea, la ce folosesc?... Nu-mi imaginez că ar fi finanțate de vreun Guvern! Ar fi mai mult decât alarmant pentru toate domeniile de activitate!... Eu cred în revenirea la normalitate…
5. Nu trebuie să „închidem” niciun domeniu. Nu avem voie să capitulăm. Indiferent de prețul plătit. Nu se poate renunța la educație, cultură, sport, sănătate! Fără acestea omenirea nu ar mai fi existat, fără aceste desfășurări umane în acest moment nu am putea comunica. Nici Dumnezeu nu este singur. Cu atât mai puțin omul, ființa creatoare și vizionară! Singurătatea este o pedeapsă, desigur, tot de către om procesată, legiferată, dacă se impune, dacă e „cazul”. Omul pe om salvează, acesta este viitorul. Iar omul reprezintă umanitatea și gândirea.
Virgil Rațiu
Citiţi şi:
- Nicolae Silade: Muza a decretat „stare de urgență”
- Daniel Săuca: În pandemie „consumul cultural” a crescut
- Horia Gârbea: Molima este prea aproape ca să o putem evalua sau scrie despre ea convingător
- Olimpiu Nușfelean: Scriitorii înțeleg că trebuie să facă anumite sacrificii în sensul renunțării la prezența literară în spațiul public, dar ar fi greșit ca o asemenea situație să devină permanentă
- Numărul unic de identificare a caselor de marcat se obţine şi prin SPV
Adaugă comentariu nou