1 - Se ştie că scriitorul este solitar şi poate că lunile de izolare i-au priit pentru conceperea unor noi proiecte, având în plus un personaj inedit – Coronavirus (CoVid – 19) – ce s-a aflat pe buzele tuturor locuitorilor acestei planete, de la mic la mare. E adevărat că în cele mai sumbre vremuri s-au născut capodopere ale literaturii. Şi acum piaţa a explodat cu cărţi legate de acest subiect al CoVid-ului, de la romane, la jurnale şi poezie, dar şi volume de specialitate care propuneau reţete „magice” pentru vindecarea de CoVid. V-a inspirat acest subiect ?

            2 - Anul trecut a fost unul fără târguri în care scriitorii să-şi prezinte cărţile, fără lansări tradiţionale, însă unul în care, oricât de conservatori am fi fost în privinţa internetului, a trebuit să ne împrietenim cu acesta pentru a ajunge la cititori. Cum vedeţi întâlnirile cu cititorii pe platformele online ?   

            3 - Activitatea editorială a prins proporţii de nebănuit în mediul virtual, librăriile online înlocuindu-le pe cele clasice. Vor avea de suferit casele de librării în detrimentul celor virtuale, dar cărţile tipărite în faţa e-book-urilor ?

            4 - Care este viitorul presei literare tipărite într-o eră digitală în care toată lumea este cu telefonul în mână?

            5 - Care este rolul culturii/ literaturii în vremuri de restrişte ? Putem închide porţile culturii, putem pune lacătul şi să ne luăm toţi o vacanţă prelungită sau cultura este cea care ne dă aripi, ne ajută să depăşim greutăţile ?

1.  Sincer să fiu, nu m-a inspirat deloc acest subiect. Dimpotrivă. Am căutat să-l evit pe cât posibil. Ca jurnalist la săptămânalul Actualitatea, am considerat că, atunci când toată lumea vorbește despre război, să zicem, tu trebuie să vorbești despre pace. Altfel cum să te deosebești de celelalte publicații care bat zilnic apa în piuă pe același subiect, iar „noutățile” lor sunt doar alte cifre, alte cuvinte și alte imagini? Și pentru că, tot vorbind despre boală, s-ar putea să te îmbolnăvești, am căutat, în această perioadă, să oferim cititorilor noștri materiale care să le distragă atenția de la pandemie, să îi vindece oarecum sufletește, pentru că rețeta magică a oricărei vindecări trupești este vindecarea sufletească. În ceea ce privește activitatea literară, nu pot spune că „mi-au priit” lunile de izolare, pentru că nu a fost vorba de așa ceva în cazul meu. Singurele momente de izolare au fost pentru mine tot acelea în care  muza a decretat „stare de urgență” pentru scrierea unui poem.

2. Bineînțeles că mutarea unor evenimente culturale în spațiul virtual nu bucură pe nimeni, pentru că te lipsește de bucuria unei întâlniri sau reîntâlniri față în față cu persoane importante din parcursul tău spiritual, de bucuria unei socializări firești, a unei strângeri de mână sau a unei îmbrățișări. Pe de altă parte, trebuie să vedem și partea bună a lucrurilor. Tranziția spre online ne-a dat ocazia de a participa la evenimente la care distanța sau timpul nu ne-ar fi permis. Am urmărit, astfel, evenimente care s-au desfășurat foarte aproape sau în zone îndepărtate ale lumii, unde niciodată nu am fi ajuns fără mijlocirea internetului. De aceea cred că, după revenirea totală la normalitate, ar fi ideal ca orice eveniment cultural să fie dublat de o transmisiune online, pentru ca oricine dorește să-l poată urmări. Mediatizarea ar fi mult mai mare, iar impactul uriaș. Eu, unul, nu duc dorul lansărilor de carte de altădată și vă spun și de ce. La o lansare tradițională, vin cel mult 30-40 de persoane, de regulă rude, prieteni, cunoștințe, pe când o lansare online te poate pune în contact cu sute sau mii de oameni interesați cu adevărat de ceea ce ai scris.

3. Eu cred că moda audiobook-urilor și e-book-urilor a trecut, dacă a fost vreodată o modă. A fost mai degrabă o tendință de recuperare a cititorilor pierduți. Și mai cred că vinovați de scăderea numărului de cititori nu sunt bloggerii, editurile și librăriile online, ci autorii înșiși, care nu mai găsesc calea spre cititor și nu mai intuiesc așteptările lui. Din câte știu, librăriile online sunt foarte utile celor comozi, celor care nu se pot deplasa sau celor care locuiesc în afara țării, pentru că ei pot răsfoi și pot comanda din fotoliul de acasă cărțile dorite. În ceea ce privește activitatea editorială din mediul virtual, chiar dacă a luat proporții de nebănuit, cum ziceți, nu se poate spune că a depășit-o pe cea clasică. Nu știu dacă s-au tipărit vreodată mai multe titluri ca acum, e drept că în tiraje confidențiale și cu vânzări infime, dar vă asigur că oricât de bogat în apariții ar fi mediul virtual, tot cartea tipărită e de preferat uneia virtuale, ca să nu mai vorbim de bibliofili, căci nu vor exista niciodată bibliofili online.

4. Cred că cel mai bun răspuns și cel mai bun exemplu este chiar revista noastră, Actualitatea literară, care a început online și a promovat mai cu seamă tineri. Ei bine, când acei tineri aspiranți la glorie literară au început să ne întrebe tot mai des dacă avem și variantă print sau de ce nu avem și variantă print, atunci am început să ne gândim serios și la tipărirea ei. Chiar și acum, la mai bine de zece ani de la prima apariție print, tinerii pe care îi publicăm ne solicită și un exemplar tipărit, cu toate că au la dispoziție pdf-ul. Și vă mai dau un exemplu: o prietenă, Ioana Duda, care își publica la început prozele doar pe blogul personal, a fost remarcată de Editura Herg Benet, iar acum are doar cărți tipărite la respectiva editură bucureșteană.

5. Ați răspuns chiar dumneavoastră în partea a doua a întrebării la prima ei parte. Ce aș mai putea să adaug? Poate doar credința mea că literatura ne conduce către o existență reală și că prelungește metafizic existența noastră fizică. În vacanță prelungită sunt deja toți cei care nu citesc, care nu intră într-o librărie sau într-o bibliotecă, într-o sală de teatru sau de operă, toți cei care nu trăiesc în timpul propriei vieți, ci în timpul vieții altora. Rolul culturii în vremuri ca acestea este același ca în toate vremurile: ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine, ne ajută să devenim, ne ajută să fim.

Nicolae Silade, director Actualitatea literară