Horia Gârbea: Molima este prea aproape ca să o putem evalua sau scrie despre ea convingător

- Se ştie că scriitorul este solitar şi poate că, în 2020, lunile de izolare i-au priit pentru conceperea unor noi proiecte, având în plus un personaj inedit – Coronavirus (CoVid – 19) – ce s-a aflat pe buzele tuturor locuitorilor acestei planete, de la mic la mare. E adevărat că în cele mai sumbre vremuri s-au născut capodopere ale literaturii. Şi acum piaţa a explodat cu cărţi legate de acest subiect al CoVid-ului, de la romane, la jurnale şi poezie, dar şi volume de specialitate care propuneau reţete „magice” pentru vindecarea de CoVid. V-a inspirat acest subiect ?

Molima este prea aproape ca să o putem evalua sau scrie despre ea convingător. Evenimentele istoriei, cu cît sînt mai mari și mai grave au nevoie de timp pentru înțelegere și reflectare în artă. Despre Revoluția din 1989 nu s-a scris nimic semnificativ ca ficțiune literară după 31 de ani. Subiectul va deveni poate atractiv după mai multă vreme. Iar cărți și filme cu epidemii, plasate însă în viitor s-au scris și anicipațiile nu au fost acoperite de realitate. Un război, o revoluție, o răscoală, pot fi subiecte de literatură pentru că implică un conflict între oameni. Chiar și o invazie extraterestră poate interesa ca un conflict cu alte entități simili-umane. Aici partea non-umană și invizibilă nu poate fi surprinsă decît cu microscopul. Nu doar că nu e umană, dar nici nu e „vie” în înțeles larg. Eu cred că literatura se referă la confruntări între oameni.

- Anul acesta a fost unul fără târguri în care scriitorii să-şi prezinte cărţile, fără lansări tradiţionale, însă unul în care, oricât de conservatori am fi fost în privinţa internetului, a trebuit să ne împrietenim cu acesta pentru a ajunge la cititori. Cum vedeţi întâlnirile cu cititorii pe platformele online ?   

Am participat la cîteva evenimente on-line. Eficiența e slabă. Cartea, dacă interesează, poate fi cumpărată oricum on-line. Lansările tradiționale sînt semnificative prin dimensiunea socială, care nu poate fi surprinsă pe net. Stăteam și înainte de vorbă pe email, pe chat, pe skype etc. cu persoane aflate la distanță dar asta nu înlocuia contactul direct, vizual-verbal. De aici și miile de oameni care veneau la tîrgurile de carte, chiar și la noi. Pentru că acolo, în cîteva zile, toți îi întîlneau pe toți, din toată țara, eventual și din alte țări. Fiecare autor își privea cititorul în ochi. Nu există comparație.

- Activitatea editorială a prins proporţii de nebănuit în mediul virtual, librăriile online înlocuindu-le pe cele clasice. Vor avea de suferit casele librării în detrimentul celor virtuale, dar cărţile tipărite în faţa e-book-urilor ?

S-a dovedit că e-book-ul nu are o piață în creștere exponențială. S-a lansat, există ca alternativă, dar a stagnat. Librăria virtuală e eficientă pentru că nu presupune închirieri de spații cu iluminat, personal de pază etc. Anticariatul virtual e foarte util și eficient. Cu o căutare poți obține cartea dorită de pe stocul oricriui anticariat. Librăriile tradiționale au scăzut în interes. Dar tot comerțul se transferă în mediul on-line. Însă oamenii, prin intermediul internetului, tot cărți pe hîrtie cumpără. Deci librăriile tradiționale se vor împuțina, dar cartea pe suport de hîrtie va avea viață lungă.

- Care este viitorul presei literare tipărite într-o eră digitală în care toată lumea este cu telefonul în mână?

Spre deosebire de carte, care dăinuie și cititorul ține s-o păstreze, eventual cu autograful autorului, presa literară se va muta probabil în bună măsură în mediul on-line. La modul deficitar în care e distribuită, pînă cititorul accesează numărul 1, a și apărut numărul 2 și deci numărul 1 și-a încetat, oarecum, existența. În plus, arhivarea virtiuală e foarte eficientă și economică. Poți căuta foarte comod în arhiva unei reviste on-line bibliografia dorită pe teme și autori. La noi s-a generalizat obiceiul foarte bun al trimiterii pdf-ului revistei celor potențial interesați. Și așa revista nu ar putea trăi din vînzări, iar costurile de expediere pe hîrtie o fac neatractivă.

- Care este rolul culturii/ literaturii în vremuri de restrişte ? Putem închide porţile culturii, putem pune lacătul şi să ne luăm toţi o vacanţă prelungită sau cultura este cea care ne dă aripi, ne ajută să depăşim greutăţile ?

Răspunsul e implicit. A doua variantă e cea corectă. Totuși sînt arte care presupun prezența publicului și care mor prin închidere. Teatrul, spectacolul în general este un fenomen social complex. Nu se reduce la reprezentație. Există home-cinema. Dar teatrul nu poate fi luat acasă. Nici măcar muzeul virtual nu e comparabil cu cel real, e o chestiune de ambianță. Cultura rămîne un suport moral, dar dacă funcționează. Literatura poate avea public și în condiții de izolare, e cunoscută parabola celor 10 sau alt număr de cărți care trebuie luate pe o insulă pustie. Dar teatrul și filarmonica nu pot fi luate pe insula pustie decît dacă spectatorul e Prospero și le ia prin magie.