Vis românesc - Mădălina de Teaca!

În ultimii ani am scris de mai multe ori - rânduri (și gânduri) despre fetele și băieții ‘’Doiniței’’. Despre unii însă am scris anume, cu dedicație și cu tot sufletul. Fie că îi felicitam astfel de ziua lor fie că-i criticam din nu știu ce motiv… Azi am să scriu despre o domnișoară cu parfum de flori de…viță de vie! Știți dumneavoastră boieri și jupânițe acest miros? Acest parfum inegalabil? Dacă nu, din fericire chiar acum infloresc viile….
În urmă cu peste opt ani a venit la casa armatei să cânte…muzică ușoară(!) o fetiță ca o petală de crin alb. Cam chiar așa era și îmbrăcată mereu…Nu pășea când umbla. Zbura diafan pe alei și era toată numai zâmbet! Ce era să fac? M-am îndrăgostit de plutirea ei prin viață! Era chiar floarea de crin pe care imi părea că o port în piept de când lumea! A cântat, alături de alte trei fete, colege de-ale ei, vreo trei ani la Casa armatei, in grupul ‘’Chorus’’ inițiat și vegheat de Florin Labiș Pop. Trebuie să recunosc acum că am învățat la ‘’Doinița’’ să-i iubesc pe toți copiii cărora le-am vegheat pașii in lumea dansului si a cântecului popular! La inceput făceam greșeala de a considera că cei mai zvăpăiați sunt altfel decât ceilalti și trebuie…pedepsiți uneori! Urmărindu-le pașii la zecile de repetiții și spectacole, în turneele artistice, am văzut că între un copil zvăpăiat și unul timid, supus și ascultător nu este…nici o diferență! În sensul că amândoi au nevoie de aceeași atenție pentru a învăța corect primii pași în viața aceasta complicat de…frumoasă! Domnișoara aceasta cu parfum de floare de viță de vie era așa de specială încât acoperea cu felul ei de a fi toate culorile din spectrul curcubeului…(cel puțin ale curcubeului sufletului meu!!!). Poate de aceea, față de ea am avut mereu o sensibilitate mai specială. Acum, după peste opt ani de alergări pe cărările vieții mă felicit pentru intuiția și felul în care am vegheat, modest dar perseverant, asupra pașilor ei… Zic modest deoarece nu am făcut pentru ea mai mult decât am făcut pentru fiecare dintre sutele de copiii și tineri ai ‘’Doiniței’’!
Și totuși chiar dacă toți copiii și tinerii adolescenți sunt adevăratele minuni ale vieții acesteia pe pământ, câteodată iluzia (iluziile?) ne amăgește (amăgesc…) spre a ne spune că trebuie să dăm ghes sufletului când acesta prețuiește – numai el știe de ce- pe un om mai mult decât pe altul, un fel de a fi al cuiva mai mult decat felul de a fi al altcuiva la fel de drag… M-am întrebat adesea de ce se întâmplă așa! Nu pot ști anume. Pentru a răspunde rememorez chipul fetiței al cărui parfum de viață este descins din podgoriile cu viță de vie nobilă! Ochii albaștri te privesc mereu încrezători chiar și atunci când dezamăgirea abia se creionează într-un colț al irisului…Zâmbetul deschis, larg, până la urechi cum se spune, nu-i piere niciodată de pe față! Și vorba, rostirea ei mereu în ton cu ochii, cu privirea cutezătoare dar luminoasă și creatoare de empatie. Iar răspunsul este clar: ne atașăm mereu de ceea ce seamănă cu noi, de ceea ce ne luminează calea, de ceea ce tonifică ființa noastră doritoare de frumos, de siguranță, de certitudini de liniște și mai ales de speranță…
Când vorbesc despre…copiii mei o fac mereu cu o pasiune care adesea mă impinge dincolo de marginile atitudinii obiective! Mi-i drag de ei și…gata! Mădălina, Mădălina de Teaca, așa ar trebui să se numească unul dintre vinurile minunate produse de tatăl ei în podgoria nouă de pe dealurile de legendă ale acestei localități, este déjà o Domnișoară. Superbă! Zilele acestea se află în plin bacalaureat. Când a împlinit 18 ani și-a lansat, vegheată cu drag de Cornelia, primul său LP, primul album cu cântece populare: Cât o fi Teaca de mare! Cântă frumos. Cu pasiune. Cu respect pentru tradiție. Cu o anume incrâncenare pe care eu o înțeleg ca pe o ambiție frumoasă de a lăsa în urmă numai lucruri bine făcute. Nu într-un pas…nici în doi pași! Ci normal, țărănește, adică românește, adică apăsat și sigur așa cum a învățat-o (poate) mama Cheța, bunica ei octogenară.
Cu fete ca Mădălina vremurile – care parcă au luat-o razna- merg înainte! Cu Conștiințe aidoma acestei tinere responsabile, țara merge înainte. Noi cu toții, nu ne mai simțim singuri și fără speranțe. Uneori avem impresia dezamagitoare că tinerii de azi nu ne produc decât decepții și nesiguranță! Alteori credem, influiențați de un Politic absurd și abject, că noi înșine nu suntem decat niște obiecte fară valoare, niște pioni bătuți de soartă pe o tablă de șah ostilă și ticăloasă! În preajma Mădălinei însă, ne îndepărtăm parcă de frigul înspăimântător care ne amenință ființele zi de zi și ceas de ceas. Dar Mădălina nu este rara avis! În ultimii 15 ani am avut în jurul meu sute de tineri cu caracter asemănător, care semănau bucurie și speranță jurul lor!
Numai că Mădălina de Teaca este…unică! Parfumul ei de floare de viță de vie, respirat pe dealurile copilăriei, cu toată ființa, nu are egal. Pentru că, unică fiind, ea se aseamănă cu noi cu toți! Pentru că, specială fiind, ne face și pe noi asemenea ei. Și în plus, fericiți….
Îți doresc drum bun - și lung- în viață, floare nobilă din via străbună…
Florentin Archiudean