Zi însemnată …
După enormele pierderi de vieți omenești din timpul desfășurării Primului Război Mondial (1914-1918), cele mai mari din istorie de până atunci, s-a simțit nevoia consacrării unei zile în care, în lăcașele de cult, la cimitirele eroilor, la monumentele ridicate în multe localități, să se săvârșească o slujbă religioasă la care să fie pomeniți cu numele, cei căzuți pe câmpurile de luptă. A fost aleasă, încă din 1920, sărbătoarea religioasă „Înălțarea Domnului”, când Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, după ce s-a întâlnit de mai multe ori cu apostolii cărora le-a dat ultimele învățăminte pe care să le urmeze. Această sărbătoare religioasă a devenit și „Ziua Eroilor”.
În satele comunei Budești, credincioșii adunați în biserici au ascultat cu evlavie Sfânta Liturghie oficiată de preoții din Parohii, au rostit împreună cu aceștia rugăciuni potrivite prin care rugau pe Bunul Dumnezeu să cinstească cum se cuvine sufletele celor căzuți pe câmpurile de luptă, să le așeze în ceata drepților datorită sacrificiului suprem pe care l-au dat - viața lor. Apoi s-au deplasat organizat la Monumentele eroilor ridicate în fiecare sat (Budești, Țagu, Țăgșor, Budești-Fânațe) unde au asistat la slujba de pomenire a eroilor, au depus flori și coroane, au ascultat îndemnurile oficialităților. S-a format astfel un fel de comuniune cu cei care s-au jertfit pentru ca noi, cei de azi, să ne putem bucura de libertate și demnitate.
Manifestările au adeverit parcă esența versurilor …
„Eroii nu ne părăsesc nicicând
Li se aud profund prin secoli pașii
Noi trecem toți, dar ei rămân
Mereu contemporani cu toți urmașii”.
Comentarii
Din pacate , d-le profesor , istoria o scriu cei care raman si de obicei o scriu cum le convine sau cum li se dicteaza. Am stat si eu de straja la monumentul eroilor din Dej , candva demult , si prin pozitia martiala am incercat sa par serios respectandu-i pe eroii cei nemuritori , in timp ce unii colegi treceau prin zona si se ocupau de glume(proaste). Pe atunci credeam mult in iubirea de tara , in cinste , omenie si corectitudine. E mult de-atunci iar acum sunt "mai plin de ani" dar am ramas tot naiv si credul...
Ar fi trebuit menționat că autorul versurilor este Alexandru Andrițoiu.
In loc de comentariu, mai bine versurile din poezia "CÂNTEC PENTRU TATA":
Era-n vreme de război,
Și-o plecat și tata,
Intr-o miercure sau joi,
Nu știu bine data.
Eu eram cât un pitic,
Dând cu capu-n masă,
Singurul bărbat voinic,
De la noi din casă.
Când la școala am plecat,
Intrebând de tata,
Ochii mamei au vărsat,
Lacrimi cu găleata.
Am ramas si eu plângând,
Aplecat pe-o carte,
Mă-tâlneam cu tatăl meu,
Venind de departe.
Mai apoi, în sat la noi,
So aflat că tata,
O căzut cu alți eroi,
Apărându-și vatra.
Și de-atunci la monument,
Când se face apelul,
Pentru tata strig prezent,
Și sărut drapelul.
Adaugă comentariu nou