100 de ani de la naşterea compozitorului Tudor Jarda

Printre compozitorii români care s-au impus cu strălucire în viaţa muzicală românescă din ultimele decenii se numără TUDOR JARDA – profesor, dirijor, etnomuzicolog și apreciat compozitor, care a intuit forţa artistică ce sălăşluieşte în creaţia populară.
Folclorul este prezent în creaţia sa prin ceea ce numim etos, prin acel specific românesc, mai mult sau mai puţin conştientizat, din paginile simfoniilor şi a celorlalte creaţii vocal-simfonice şi de operă.
Înclinaţia înspre valorificarea tradiţiilor autohtone şi aspiraţia de promovare a fondului arhaic al culturii româneşti au constituit coordonate şi în activitatea de dascăl, desfăşurată la Cluj, Târgu Mureş și Oradea.
Tudor Jarda s-a născut în orașul Cluj-Napoca, la 11 februarie 1922, într-o familie care îşi are obârşia în ţinuturile Năsăudului şi ale Bistriţei (tatăl său era avocat, iar bunicul din partea mamei, Grigore Pletosu – a fost protopop în Bistriţa). A studiat la Şcoala Normală de Băieţi, iar mai apoi la Liceul “George Bariţiu” din Cluj-Napoca. În paralel a urmat o Şcoală de Aplicaţie în practica pedagogică, urmând ore de pian cu profesoara Emilia Cuteanu şi de vioară cu Ionel Şerban.
Refugiat în 1940 împreună cu familia la Timişoara, Tudor Jarda urmează studii la Politehnică, înscriindu-se în paralel, din anul II, la Conservatorul din Cluj, pentru studiul trompetei. Dintre profesorii săi amintim pe: Traian Vulpescu (teorie-solfegiu), Augustin Bena şi Lucian Surlaşiu (dirijat cor), Anton Ronai (dirijat orchestră), Dumitru Cărbunescu (trompetă), George Simonis (istoria muzicii).
Reîntors la Cluj în 1945, îşi continuă studiile la Conservator în Compoziţie, avându-l ca maestru pe Mihail Andreescu-Skeletty.
După război, Tudor Jarda a activat ca instrumentist (timpanist) în Orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948), în paralel urmând şi cursurile Facultăţii de Filozofie.
În perioada 1948-1984, Tudor Jarda este profesor de Armonie la Academia de Muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca, iar între anii 1954-1957 activează ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar între 1961-1972 îndeplinește funcţiile de şef de catedră şi prodecan al Institutului Pedagogic din Târgu-Mureş.
A fost directorul Operei Române din Cluj-Napoca între anii 1975-1981, urmărind în toţi aceşti ani a promova muzica autohtonă.
Printre distincțiile primite de-a lungul anilor se numără: Ordinul Național pentru Merit în Grad de Cavaler (2002); Doctor Honoris Causa al Facultății de Muzică din Oradea, Membru de Onoare al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, Cetățean de Onoare al Municipiului Cluj -Napoca ș.a.
Nemărginita dragoste pentru folclor a Maestrului Tudor Jarda s-a concretizat în colaborări cu diverse formaţii de amatori (Corul din comuna Leşu-Năsăud, Ansamblul de fluieraşi din jud. Mureş), Corul Viva de Musica şi Ansamblul folcloric “Someşul” - Napoca, ansambluri cu care a participat la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale, unde a obţinut valoroase premii.
În 1955, împreună cu un grup din Bucureşti care dorea să refacă traseul efectuat de Constantin Brăiloiu în 1939, când s-a realizat o mare culegere de Folclor din Năsăud, Tudor Jarda i-a ajutat pe aceşti culegători de folclor să găsească interpreţi din Ilva Mică, Nepos, Leşu şi Şanţ, iar în 1952 a fost la Leşu împreună cu Sigismund Toduţă şi Dariu Pop şi au realizat prima culegere de folclor muzical. Acolo au auzit-o pe Maria Precup, o talentată interpretă, cunoscută şi sub numele de ,,privighetoarea din Leşu”, dar şi cântecele interpretate de localnici la fluiere şi trişcă.
Simţindu-se legat de aceste locuri, între anii 1953-1956, Tudor Jarda a stăruit să înfiinţeze un cor mixt, pe care l-a alcătuit din 56 de persoane, femei şi bărbaţi, având şi acompaniament de fluiere. În comună exista o formaţie de trişcaşi renumită în întreaga zonă. Cu acest cor a obţinut Premiul I pe ţară şi i-a dus faima pretutindeni. Se îmbrăca în costum popular, alături de leşeni, încât era greu să se deosebească de membrii corului.
Multe cântece şi strigături pline de satiră şi umor au fost principalele lui surse de inspiraţie pentru repertoriul a peste 40 de piese corale culese şi armonizate de el. O mare parte dintre acestea îşi au originea în satul de la poalele munţilor de care s-a simţit atât de apropiat sufleteşte. Sunt demne de amintit cântecele: “S-ar ţinea mândra de lume”, “Cum nu-i badea pui de domn”, ”Mărita-m-aş, mărita”, “Dusu-s-a bădiţa, dus”, “Săracu , bărbatu-meu”, “Haidaţi, haidaţi colăcari”, “Mărită-te, mândruliţă”, “Foaie verde toporaş”, “Colo sus pe munte sus” ș.a. Acestea poartă amprenta graiului năsăudean şi frumuseţea aranjamentului muzical izvorât din talentul unui adevărat maestru.
Tudor Jarda a trecut în nefiinţă la 13 august 2007, rămânând în conştiinţa noastră ca unul dintre acei oameni care au făcut legătura dintre generaţia de vârf a culturii româneşti moderne şi generaţia contemporană.
Sursă bibliografică:
http://www.revistaorasul.ro/Tudor_Jarda.html (2011)
prof. Florin Nicolae Șincari, Tudor Jarda – sufletul cântecului românesc, 2013,www.rasunetul.ro.
Mărioara Buzilă, „Folclor muzical de pe valea superioară a Șieului” și valorificarea lui în școala generală, Ed. Charmides, 2020, pag. 33-39.
Oșorheian Veronica, „Impresii despre Maestrul Tudor Jarda”, Cenaclul Literar „Anton Coșbuc” – Leșu, BN.
Dor de Tudor Jarda
Tudor Jarda e un dor
Pe plaiul lesenilor.
Tudor Jarda-i dor ce doare,
Muzica nemuritoare.
Tudor Jarda e un nume
Ce a devenit renume.
Pe plai de fluier sfințit,
Zboară vântul necăjit,
Pe plai în doine scăldat,
Zboară vântul supărat
Că de mult n-a ascultat
Corul de la noi din sat
Și de mult n-a întâlnit
Pe-a lui dirijor vestit.
-Vântule ! Măria Ta !
A trecut de mult vremea
A trecut ,dar n-am uitat
Cum bătea toba în sat
Cât îi drumu-n lung și-n lat:
” Toți coriști !
Să vină la repetiții!
Că a sosit de la Cluj!
Profesorul Tudor Jarda! ”
Bărbații lăsau coasa,
Femeile secera
La cămin ne adunam
Multe cântece-nvățam.
Am mers la-ntreceri pe sate
Și-n orașe îndepărtate,
Am mers la întreceri pe țară
Și de două ori la rând
Am cucerit premiu-ntâi,
Departe, în capitală.
Pe domnul Jarda-l iubeam,
Îl iubeam , îl respectam
Că a fost un suflet mare
Ce ne-a lăsat moștenire
Căntece nemuritoare.
Acum totu-i amintire,
Dor și lacrimi și cinstire,
Mulți cântă sub iarbă verde
Din vreo optzeci câți am fost
Nu știu de mai trăim șapte
Mulți cântă cu îngerii
Nu știu de mai trăim tri.
Tudor Jarda-i dirijor
La corul îngerilor
Pe tărâmul făr de dor.
Hai dui dorul, hai dui
N-am o scară să mă sui
Pân la Poarta Cerului
Să-ntorc Roata Timpului.
Să o văd pe măicuța
Cu trei fiice-n cor cântând,
Tata steagul scuturând.
Să-mi văd toți prietenii mei
Fete mândre și flăcăi,
Bărbați tineri și femei
Cum dansam, cântam în cor
Domnul Jarda dirijor
Cu mult har și cu umor.
****
Hai dui, dui, zilele curg
Bate clopotul în turn
Se despletesc zorile,
Florile, viorile,
Fluierul și doinele
Se despletește Leștiorul,
Heniul, lacrima și dorul.
Se despletesc frunzele
Pe toate cărăriile
Unde-a pășit Tudor Jarda
Și-i sărută urmele.
(de Ioana Precup)
Photo credit: Arhiva Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud;
Material îngrijit de Emilia Ometiță - șef birou, Biroul Cultură Tradițională, CJC BN.