100 de ani de viticultură în judeţul BN partea a III-a, 1990-2008

Azi, după 18 ani de la schimbarea regimului, practic, viticultura cu soiuri nobile a dispărut. Nu pot şi nici nu vreau să nu prezint versurile unui poet anonim în legătură cu acest dezastru economic, vinurile izvorâte din sufletul unui viticultor.

Mă uit uimit la dealul care,

Adăpostea o viţă aleasă,

Cu soiuri nobile şi rare,

Nespus de mândră şi frumoasă.

Azi este o colină goală.

E singuratică şi tristă.

Nimic din ce odinioară

Era, nimic nu mai există

Tristeţea-mi năpădeşte gândul

Şi sufletul aşişderea

Cum de-a putut răbda pământul

O ruinare asemenea.

De şi e toamnă pe coline

Acestea sunt acum pustii.

Nu mai sunt vii cu roade pline

Doar buruieni ruginii.

Da, aşa este. În ton cu sutele de hectare de terenuri pustii şi dealurile acoperite cândva de vii şi livezi, azi produc buruieni sau sunt erodate, fără vegetaţie.

Cum s-a ajuns la acest dezastru? În primul rând, prin decapitalizarea fostelor IAS-uri, din 1993 acest act a fost premeditat.

Neavând bani în conturile din bancă, unităţile nu mai aveau posibilitatea de a plăti întreţinerea a sute de hectare de plantaţii.

În al doilea rând, prin retrocedarea terenurilor vechilor proprietari, neavând bani şi forţă de muncă specializată (1 ha vie necesită 140-150 zile om la ha) au neglijat cultura. În al treilea rând, şi din lipsa legislaţiei. Dacă exista acum 10 ani legea arendării, o parte bună din viile tinere puteau fi lucrate şi existau şi în prezent.

Dar nu a fost aşa.

Au existat şi sunt încă viticultori pasionaţi care au preluat anumite suprafeţe de vii nobile de la fostele IAS-uri sau CAP-uri, au investit şi au muncit, menţinând cultura, dar din păcate pe suprafeţe mici.

Aici pot aminti viticultori din Teaca, în frunte cu dl. Borsos Laci, dl. Bugnar şi dl. Zaig Echard.

Cât şi (spre cinstea lor) membrii familiei Szilagyi din Tonciu. Nu pot uita palmele bătătorite a lui Jancsi Szilagyi, muncind din greu, personal, şi cu 2-3 ajutoare, pentru rodirea viei din Tonciu, care mai există şi azi.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Dumitra, prin viticultorul Bodiu, care a preluat 0,15 ha vie în Dealul Târgului sau societatea „Expert” din Lechinţa, care şi azi lucrează 15 ha vie, teren preluat de la ADS.

În aceeaşi măsură admir perseverenţa d-lui Paşca – Pratomen, care lucrează circa 5 ha vie la Sângeorzu-Nou.

Începând din 2005, au apărut şi investiţii, prin înfiinţarea unor suprafeţe mici de vii. Aşa este cazul a 3 ha vie înfiinţată prin fonduri Sapard de către SC Miro, la Pietriş, cât şi 1,5 ha de vie la ferma Breth al dl. Şanta.

În prezent, producţia cea mai mare de vin nobil se obţine de către societatea „Expert” de la Lechinţa, societate condusă de către dl. Volcov, dl. Ştejerean ing. Varga.

La această societate, în cadrul cramei de la Lechinţa, sub îndrumarea directă a oenologului ing. Popescu (fost ing. şef MAT) se obţin vinuri de clasă în cantităţi remarcabile.

În perspectivă, societatea „Expert” va derula plantarea a 15 ha de vine la Vermeş, finanţate prin fonduri Sapard. O investiţie de anvergură se derulează la Sîniacob, unde un investitor italian va înfiinţa 30 ha de vie. În prezent, se lucrează cu forţe mecanice pentru terasări şi desfundări, sub îndrumarea director a ing. Maxim.

S-au făcut demersuri şi de către Soc. „Pombig”, inf. Onigaş Aurel pentru înfiinţarea a 5 ha de vie la Mihăieşti.

Aş vrea să atrag atenţia unor potenţiali investitori pentru plantarea de vii nobile, prin fonduri Sapard, asupra existenţei a trei locaţii viticole – terasate, desfundate dar neplantate, la Cepari 30 ha, Lechinţa – 40 ha, Teaca – 50 ha. Terenul fiind modelat, cu drumuri de acces, se pot face economii substanţiale la cheltuielile de înfiinţare.

Aş recomanda ca în cazul noilor plantaţii, pe lângă soiurile tradiţionale de vine din butaşii plantaţi, 50% să fie soiuri de masă. Cultura soiurilor de masă în regiunea noastră este foarte rentabilă.

Nu în ultimul rând, să nu se neglijeze reînfiinţarea Asociaţiei Viticultorilor din judeţ. Această asociaţie să cumpere sau să închirieze Crama de la Lechinţa unde, printr-o dotare tehnică adecvată să producă vinuri de marcă.

De acum şi până în 2013 este momentul pentru producerea şi lansarea vinurilor bistriţene sub marca de „Lecvin” şi, de ce nu, Steiningher.

Consilier viti-pomicol,

ing. ec. Halaszy Edmund