170 de ani de la nașterea lui Ioan Pop Reteganul

La 170 de ani de la nașterea lui Ioan Pop Reteganul, în Reteag, locul de naștere al folcloristului, a avut loc o sărbătoare menită să marcheze venirea pe lumea a celei mai mari personalități a comunei. Cu acel prilej a fost reinaugurată, dacă se poate spune, Casa memorială-Muzeul ,,Ion Pop Reteganul”, frumos reabilitată pentru câteva decenii, și a fost lansată cartea ,,Povești de la Ciceu”, cuprinzând texte publicate în presa vremii, însă niciodată apărute în volum. Îngjitorul cărții a fost inginerul Valentin Mureșan, primarul Comunei Ciceu-Mihăiești,  om al locului interesat de cultură, mai mult, autor al câtorva cărți despre Cetatea Ciceului și relațiile diplomatice  cu Moldova, Ungaria și sașii bistrițeni în perioada medieval, cărți , bine primate la vremea apariției. Valentin Mureșan semnează ,,Cuvântul înainte” al cărții apărute la Editura ,,Nosa Nostra” din Bistrița, textul împletind aprecieri la adresa activității lui Ion Pop Reteganul ,, cel mai mare folclorist al Ardealului”, după cum scria unversitarul clujean Ion Mușlea, cu datele biografice esențiale și ale carierei cărturarului.

Născut la 10 iunie 1853, a învățat la școala din satul natal, apoi a urmat, între 1865 și 1872, cursurile de învățători în orașele Năsăud, Gherla și Deva. În 1873 a fost numit învățător la Orlat, în județul Sibiu, iar după stagiul militar, în 1874, a fost repartizat în cadrul armatei Austro-ungare, urmând să predea în 1875 la Vâlcelele Rele, în comitatul Hunedoarei; între 1876-1878, la Boru Mare mare pe Valea Jiului, între 1878-1879, în localitatea Lisa din ținutul Făgărașului, apoi la Băuțaru inferior și superior de lângă Lugoj, iar în 1881 a plecat pentru doi ani la școala din Bucium-Sașa în Munții Apuseni. Îndatoririle de învățător l-au mai purtat în localitatea Stâncel, din apropierea Blajului, unde a rămas între 1884 și 1886, urmând apoi Rodna unde a sllujit la catedră până în anul pensionării - 1892, din cauza suferinței de o boală de ochi. Subliniem că în anul 1893, octombrie, a fost ales secretar adjunct al Astrei, lucrând în redacția Tribunei și a Foii Poporului, atât de trebuincioase și folositoare românilor din imperiul austro-ungar.

Starea de sănătate l-a obligat să s retragă la socrii săi din Monor, localitatea de origine a soției sale cu care avea o fetiță. Ultima oprire pe calea vieții a fost la Reteag, unde a și murit în 3 aprilie 1905.

Foarte atașat de zona natală, îndeosebi de magia, statura istorică a Ciceului, Ion Pop Reteganu l-a invitat pe Nicolae Iorga, în 1904, să facă o călătorie la vestita cetate, dar istoricul  nu a ajuns decât în 1906, când învățătorul-folclorist era deja răposat.

În paginile de început ale cărții stă textul ,,Ion Pop Reteganul - scriitor pentru popor”, semnat de Nicolae Iorga care face un foarte precis portret sufletesc și intelectual al scriitorului, neostenit de a lungul întregii vieți în slujba poporului. Marele istoric scria: ,,… să nu se creadă (pentru aceasta) că Ion Reteganul a avut o viață literară, că dădea interviuri la gazetă, că avea teorii artistice, că încerca să creeze o școală, că râvnea la demnități academice și la venituri potrivite cu talentul ce avea, că se uita cu ură la cei care lucrau în ogorul de lângă al lui, că-i acoperea cu batjocuri ca să-i momească de la munca lor... El n-a călătorit în copilărie la școli mai înalte decât cea din Năsăud, centrul cel mare românesc al acelor locuri, și preparandiile pentru învățători din Gherla și Deva”. Textul- prefață la ,,Povestiri de Ioan Pop Reteganul” din 1938 semnat de Octavian Goga, poetul pătimirii noastre, titrează: ,,Ioan Pop din Reteag (...) a fost unul dintre muncitorii condeiului, care înzestrați cu mult dor de muncă, cu multă seninătate în fața vieții, învață zilnic și culege ca să poată povățui pe alții. N-a fost un suflet cu adâncimi mari, cu zbuciumul greu al pătimirilor, ci, dimpotrivă, chipul blajin al modestului învățător de la sate era întruparea Țăranului nostru.”

Culegerea, de interes local și nu numai, aduce sub ochii cititorului textul ,,Cuzdrioara și Ciceul”, niciodată publicat în presă, și scos ca manuscris de la Biblioteca Județeană Astra Sibiu. De neuitat, o scurtă poveste despre fapte mitologice îndepărtate, în care se spune că pe vremea uriașilor, o femeie așeza oala pe foc pentru mămăligă și pleca după sita de cernut făina, tocmai la Cluj. Cum se știe, marea pasiune a lui Ion Pop Reteganul au fost din copilărie, poveștile, ghicitorile, cuvintele de înțelepciune populară. Asupra acestora s-a aplecat, le-a cules de la săteni, le-a scris de mână, și apoi, le-a publicat în presa vremii, punându-le în circulație și fixându-le definitiv în cărțile veșnice ale poporului român.

După toate mărturiile contemporanilor, Ion Pop Reteganul a fost un om foarte sociabil și atent, care avea relații bune cu vecinii, cu consătenii, și din discuțiile cu aceștia extragea ,,mierea”  spirituală populară, de asemenea, urmărirea cu mare interes sărbătorile religioase, ascultând strigăturile de la horă sau colindele, horele, cum se practicau în diverse zone ale țării în care a trăit. Prin ele, modestul truditor, locuit de un zeu, comunica direct cu ethosul românesc, cu ceea ce are mai profund și bun sufletul neamului nostrum din toate timpurile.

A avut conștiința valorii culturii populare românești cum puțini, în acea perioadă, de asemenea, a desfășurat o muncă de a dreptul istovitoare de culegere și transcriere a producțiilor populare cu mijloace atât de modeste pe care le oferea tehnica sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Textele autorului din volum conțin veritabile observații de profesionist în ce privește circulația mărfurilor autohtone, locale, în târgul din Reteag și din împrejurimi, cu o intuiție rară, formulând aprecieri la diviziunea muncii pe etniile trăitoare în zona Ciceului cu extensie până la Târgu-Lăpuș, Bistrița, Gherla. Se observă că, bunăoară, câștigurile materiale sunt mai mari din meșteșugurile care începeau se dezvolte și în rândurile românilor decât venitul provenind din munca agricolă sau creșterea puținelor animale pe lângă gospodărie. Este prezentat exemplul unor meseriași care mergeau până departe, în Regat, să exercite bruma de mușteșug în rânduirea anumitor lucruri din gospodării. Plecarea de acasă pentru luni întregi sau chiar un an era o adevărată aventură, dar la întoarcere, punga era doldora.

Întâmplări sau istorioare din perimetru de baștină al scriitorului sau din alte zone în care a trăit conturează sau schițează atmosfera autentică a vremii, prin culoarea locală, fiind nu în ultimul rând, documente sociologice de acum un veac-un veac și jumătate. Să reținem, bunăoară, o scurtă istorie a lui Pintea Viteazul din Măgoașa, haiducul fiind prezentat în culorile eroului apropiat de popor și ca binefăcător al celor săraci. Dar exemple fascinate din paginile cărții apărute ,,mai an” pot fi prezentate ,,sumedenie”, spre dezmierdarea noastră sufletească, numai că spațiul și criteriile alegerii lor sunt restrictive, trebuind să ne mulțumim cu doar câteva.

Așa cum reiese din toate scrierile lui Ion Pop Reteganul, acesta era un caracter viu, un om foarte curios care participa plenar la viața școlilor și comunităților în care a trăit, la metabolizarea producțiilor cultural populare din viul grai spre trecerea în presa scrisă și intrarea în circuitul național. Nu este de neglijat faptul că o poveste, o strigătură, un colind, auzite, încălzeau inimile oamenilor, ajutați și astfel, să trăiască mai departe viața plină de privațiuni, de necazuri, dictate atât de condiția lor materială, natural-precară, cât și de presiunea străină, exercitată de imperiul austro-ungar. Dragostea lui Ion Pop Reteganul pentru munca sa, tradusă în culegerea folclorului și tipărirea lui întrun număr impresionant de publicații ale vremii, sunt mărturii ale faptului că a fost un jerfitor de sine, un apostol al culturii neamului, cum puțini.

Dacă poveștile lui sunt bine cunoscute în ediții foarte frumoase, dintre care cea a lui Liviu Păiuș ar putea să le întreacă pe aproape toate, publicistica lui Ion Pop Reteganul, scoasă din presa de acum mai bine de o sută de ani de Valentin Mureșan, poate fi socotită o apariție - exemplu de urmat. Faptul dovedește că interesul pentru opera învățatului din Reteag este în creștere, poporul răsplătindu-i  astfel munca de o viață, trăită în sărăcie, dar în entuziasmul pentru frumusețea spiritual a neamului căruia îi aparține în veșnicie.