29 august 2023 – 107 ani de la nașterea Monseniorului Grigore Zăgrean
Biserica de la Canton
In memoriam Monsenior Grigore Zăgrean
Acolo existau două biserici:
una în centrul satului,
alta la Cantonul CFR nr. 41
din satul Chintelnic.
Acolo, la Canton,
un preot, muncitor la ștrec
intra de două ori pe zi,
dimineața și înspre seară,
în spațiu lui liber de comunism:
altarul lui improvizat,
în camera mare a Boctăriei,
cum mai numeau localnicii
Cantonul.
De pe masa altarului,
părintele îți lua zilnic porția
de ,,tărie în credință”
(sintagmă dragă Episcopului Iuliu Hossu,
cel care l-a hirotonit)
și de la credincioșii care
veneau la Liturghiile lui,
ca primii creștini ai catacombelor,
tot pentru a-și consolida temeliile
,,tăriei în credință”,
în vremurile în care
pe orizonturile lor
,,secera și ciocanul”
făceau dragoste roșie.
Preotul de la ștrec
(surogatul de ceferist,
cum se autodefinea)
îi încărca pe cei care îl căutau,
cu câtă speranță
avea nevoie fiecare,
le spunea, că lui
nu i s-a repartizat
cantitatea de frică,
prevăzută tuturor.
Pe acoperișul Cantonului
creștea o cruce invizibilă
care se înălța în fiecare an
tot mai sus, spre cer.
Noaptea preotul ceferist
cutreiera alte lanuri de libertate,
asculta posturile de radio interzise
butonând pe lungimile lor de unde
ca un corăbier,
aflat pe o mare învolburată.
Cu sufletul acoperit
cu platoșa credinței,
cu încrederea care
îl învăluiau ,,zalele sonore” ale radioului,
el le spunea mereu și convingător,
că întunericul comunismului
se va sparge într-o zi,
fiindcă așa e dat de la Dumnezeu,
vede asta în potirul
de pe altarul său.
De câte ori trec
pe lângă Canton
eu văd acea cruce invizibilă,
de pe acoperișul lui.
Din partea ei de sus,
ca o flamură,
purtată de un vânt cald,
se desprinde o cărare
urcând spre cer.
Pe ea, patrafirul tatei
s-a segmentat în trepte,
ca o chemare.
Ion Radu Zăgreanu
Adaugă comentariu nou