77 de ani de la deportarea a peste 6000 de evrei din Bistriţa-Năsăud. Să nu uităm!

Acum 77 de ani, Bistriţa-Năsăud a traversat cea mai tragică şi mai ruşinoasă perioadă a istoriei. Peste 6000 de evrei au fost deportaţi  din judeţul nostru, în perioada 1- 6 iunie 1944, în lagărele de la Auschwitz şi Birkenau. Era perioada când Ardealul Nord se afla sub ocupație horthystă.

Vineri, ceremonialul a avut loc la monumentuL Memorialul Vieţii, ridicat acum doi ani, la iniţiativa regretatului Fredi Deac. Primarul Ioan Turc, vicepreşedintele CJ-Camelia Tabără, subprefectul Lorand Toth, managerul Centrului Judeţean pentru Cultură – Alexandru Pugna şi al Centrului Cultural Municipal – Gavril Ţărmure, dr. Marius Pop şi alţi invitaţi au fost alături de Comunitatea Evreilor din Bistriţa, condusă de preşedintele Iosif Valter, alături de secretarul Natalia Ţigăuan.

„În momentul înfiinţării lagărului provizoriu din Dealul Dumitrei au fost aproximativ 6000 de evrei cazaţi acolo, la începutul lunii mai. Au fost ţinuţi acolo aproximativ o lună de zile, timp în care peste 300 au murit din cauza condiţiilor inumane în care au fost ţinuţi.      În senţinţa publicată de Tribunalul de la Cluj cu criminalii de război am văzut că aceste lucruri s-au făcut cu bună ştiinţă de către membrii SS locali care au împiedicat cu bună ştiinţă aprovizionarea deţinuţilor, atât cu hrană, cât şi cu apă. (…) La întoarcere, în 1945, la terminarea războiului, a fost făcut un mic recensământ în judeţ. Circa 100 de evrei din cei deportaţi s-au întors, dintre care 58 locuiau în Bistriţa.

         Pe acest monument, în mare parte, se găsesc numele celor deportaţi, nu sunt toate, pentru că pe Valea Sălăuţei nu s-au găsit arhivele deoarece au fost distruse în timpul războiului. Este bine că cel puţin o dată pe an ne gândim la sufletele celor morţi şi la atrocităţile care s-au făcut”, a spus preşedintele Comunităţii Evreilor, Iosif Valter.

         Secretarul Comunităţii Evreilor din Bistriţa, Natalia Ţigăuan, a punctat faptul că pentru majoritatea dintre noi, luna iunie este doar o lună din calendar.  „Dar pentru mama mea şi familia ei a însemnat deportarea la Auschwitz. Din lagăr s-au mai întors doar mama mea şi sora ei, bunicii, părinţii şi un frate nu s-au mai întors. Faptul că în fiecare an, în luna iunie, comemorăm deportarea evreilor din zona judeţului Bistriţa-Năsăud înseamnă că păstrăm vie memoria victimelor acestei deportări. Ceea ce au suferit evreii în lagăr trebuie să ne facă să nu-i uităm, astfel încât comemorarea să continue în fiecare an în această lună”, a transmis Natalia Ţigăuan, reamintind că edificarea monumentului Memorialul Vieţii a fost un proiect de suflet al regretatului Fredi Deac.

         Primarul Ioan Turc a subliniat că, în aceste zile, „comemorăm suferinţele, moartea unor oameni nevinovaţi, a unor oameni care au fost prigoniţi pe nişte criterii absurde, inacceptabile, de noaptea minţii şi a istoriei”. 

„E un moment de jenă, de ruşine, până la urmă, şi pentru comunitatea bistriţeană. În toată perioada de prigoană au fost momente în care oameni cu curaj, onoare, cu asumare, au salvat vieţi, şi nu puţine. Dar au fost şi foarte multe momente de tăcere, de acceptare, de compromis şi, haideţi să avem curajul s-o spunem, de complicitate până la urmă, fapt care a făcut posibil ceea ce s-a întâmplat la Bistriţa în data de 4 iunie. Nu putem uita, nu avem dreptul să uităm. Trebuie să ne privim trecutul aşa cum este, fără să încercăm să-l cosmetizăm şi fără să încercăm să căutăm scuze, pentru că ele nu există. Doar în acest mod putem avea convingerea că asemenea fapte abominabile nu se vor mai întâmpla.

         Comunitatea evreiască a însemnat, pentru această ţară şi pentru Bistriţa, o avere, pentru că sunt oameni harnici, oameni cu un anumit profil. Prin plecarea evreilor din Bistriţa, să fie foarte limpede, oraşul a pierdut, ţara a pierdut, dar, din fericire, şi în primul rând aş spune, datorită comunităţii evreieşti din Israel, relaţiile dintre cele două ţări sunt foarte bune. Comunitatea românească, evreii români din Israel reprezintă a doua mare comunitate din statul Israel. Mă bucur de câte ori vă întâlnesc, sper să vă simţiţi la Bistriţa ca acasă şi sper ca dumneavoastră, generaţia celor care în preced pe cei care au suferit să iertaţi ceea ce s-a întâmplat”, a transmis primarul Ioan Turc.

         Managerul Centrului Municipal de Cultură, dr. Gavril Ţărmure, a subliniat că acum 15-16 ani, a organizat, împreună cu Comunitatea Evreilor, un eveniment comemorativ la Sinagogă. „Atunci mai trăiau şase supravieţuitori de la Auschwitz – Birkenau. Acum 2-3 ani, comunitatea evreilor, în frunte cu Fredi Deac, inimosul preşedinte care, din păcate, a plecat din această lume brusc, spre tristeţea tuturor, am pus la cale realizarea acestui semn cultural, un fel de certificat de retrocedare a numelui şi prenumelui celor care au fost deportaţi la Auschwitz.  Această lucrare a fost realizată de arhitecta Mariana Michiu, şi de mai tânăra sa colegă,  Cristina Negruşa. Doamna Michiu este o veche şi bună colaboratoare şi a comunităţii evreilor şi a Societăţii de Concerte în realizarea tuturor lucrărilor, şi de la Sinagoga Bistriţa, şi de la anexa care sperăm că va fi gata în acest an şi va fi folosit ca spaţiu de educaţie alternativă pentru copiii cu probleme”, a precizat Gavril Ţărmure.

         Nu în ultimul rând, athitecul Mariana Michiu a spus că nu s-au găsit numele tuturor celor deportaţi pentru că în unele locuri era trecut doar capul familiei şi numărul de persoane care făcea parte din acea familie. „În total, acest monument cuprinde 1700 de persoane deşi, practic, au fost deportate aproape 6000 persoane. Din cele 6000 de persoane, la sfârşitul războiului, după zece luni cât a mai durat războiul,  s-au întors circa 10%. Este impresionant că au murit atâţia oameni într-un mod inutil. Monumentul, de fapt este compus pe Steaua lui David, la nivelul pavajului, din care se ridică aceste panouri din metal pe care sunt puse cele 1700 de nume ale celor ucişi. Am găsit această soluţie pentru că era foarte-foarte greu să concepi un monument care să cuprinsă atâte anume şi atunci am spus că aceste panouri sunt ca nişte file care se deschid, pe care le poţi parcurge şi le poţi citi la nivelul ochiului. Literele sunt scobite în metal şi nu se vor şterge niciodată”, a menţionat arh. Michiu.