Academicianul Virgil Şotropa (1867 – 1954)

Aceasta este a doua carte publicată de doctorul în istorie, profesorul Lazăr Ureche. Prima s-a intitulat „Fondurile grănicereşti năsăudene” (ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001) şi spuneam la vremea apariţiei sale că va rămâne o lucrare de referinţă pentru tema abordată datorită profesionalismului autorului, calitate întâlnită din ce în ce mai rar la unii istorici contemporani.

Ei, bine, acest studiu monografic (apărut anul acesta la editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca) dedicat vieţii şi operei academicianului Virgil Şotropa are două motivaţii: în primul rând admiraţia pentru omul şi istoricul năsăudean şi, în al doilea rând, afinităţile comune, deoarece, cu mulţi ani în urmă, autorul îşi dăduse şi lucrarea de licenţă tot despre Şotropa. După cunoştinţele mele, aceasta este a doua monografie dedicată unui academician năsăudean, din cei peste 20 câţi a dat şcoala din Năsăud; prima este cea a domnului Liviu Păiuş, publicată în 2006 la aceeaşi editură.

Din „Introducere” aflăm exact cine, ce şi unde a/s-a publicat o însemnare, o amintire, o prezentare despre acest „om al epocii şi al afirmării românilor din Transilvania, pentru care şi-a pus în valoare întregul său potenţial moral şi intelectual”.(p. 8). Întinsa investigare ştiinţifică a autorului este demonstrată în întâiul capitol intitulat „Ascendenţii”, de unde aflăm că viitorul academician a provenit din trei generaţii de preoţi cu rădăcinile în comuna Maieru, judeţul Bistriţa-Năsăud. De aici am aflat că măiereanul Iacob Şotropa (bunicul) l-a văzut pe Napoleon Bonaparte „călărind în fruntea generalilor săi, în drum spre Rusia” (p. 13), iar Anastasia (Susana), una dintre fiicele sale, a fost căsătorită cu Florian Porcius, deci tatăl lui Virgil, Alexandru, a fost cumnat cu academicianul rodnean, iar acest Alexandru Şotropa l-a cunoscut bine pe Avram Iancu, fiind coleg de liceu şi prieten cu patriotul revoluţionar (până şi temele şi făceau împreună), dar şi pe Ioan Puşcariu, Alexandru Papiu Ilarian şi alţi mulţi membri ai „Societăţii de citire a tinerimii române”, conduse de Alexandru Bohăţel. În preajma Revoluţiei de la 1848, măiereanul Alexandru Şotropa era bine cunoscut în rândurile fruntaşilor români. Oricum, în timpul Revoluţiei, atât el, cât şi Florian Porcius sunt prinşi în Maieru, „legaţi în fiare şi escortaţi spre Năsăud”. Curajoasa mamă a lui Alexandru, Susana, i-a urmat cu o căruţă până la Cluj, încercând să-şi elibereze fiul şi ginerele. Cei doi au fost închişi în Cetăţuia Clujului timp de 18 săptămâni, perioadă în care au fost „scoşi pentru a fi martori oculari la executarea câtorva soţi de suferinţe, ultima dată fiind a preotului lutheran Stephan Ludwig Roth”. După eliberare, cei doi au plănuit să fugă în munţi la oştile lui Avram Iancu, motivul renunţării la acest plan vi-l las dumneavoastră să-l descoperiţi citind această carte scrisă şi cu sufletul de dl. Lazăr Ureche. Deşi şi-a dorit să ajungă preot la Maieru, Alexandru Şotropa a rămas înalt funcţionar regesc la Gheorgheni până în 1870 (p. 23). Aici s-a căsătorit cu Ana Csanyi, o româncă cu numele maghiarizat; vor avea doi copii: primul a murit când nici nu împlinise 3 ani, iar al doilea, Virgil, viitorul academician, s-a născut la 5 decembrie 1867. După un an şi o lună, mamă-sa moare la vârsta de 24 de ani. Alexandru Şotropa se va stabili în Năsăud în 1871, unde se va recăsători, iar cu cea de-a doua sa soţie va avea încă doi fii: Emil Şotropa, viitor farmacist şi Victor Şotropa, care a urmat o carieră militară (p.27). Tatăl său s-a stins din viaţă în Năsăud la 26 iulie 1889, la vârsta de 65 de ani (p. 28).

De Maieru a fost foarte legat prin rudenii, dar şi prin proprietăţile moştenite de la părinţii săi (p. 30).

Trec peste perioada instrucţiei şi educaţiei lui Virgil Şotropa (la Năsăud, Bistriţa, Cluj – student fiind a primit bursă ca descendent de grănicer al localităţii Maieru -, Budapesta), dascălii renumiţi pe care i-a avut, prietenia cu poetul George Coşbuc, precum şi peste capitolul III „Treptele afirmării profesionale”, perioadă când a lucrat ca ziarist la „ Gazeta Transilvaniei” şi a pregătit drumul memorandiştilor, etapa astristă şi revenirea ca profesor la Năsăud, pentru a ajunge în anul 1898, când la vârsta de 31 de ani, s-a căsătorit cu Roza Goldschmidt; din păcate, din cauza unei boli cronice a trebuit să se pensioneze în anul 1913 (p. 53).

Mai trebuie adăugat faptul că de numele lui Virgil Şotropa trebuie legată „înfiinţarea a două instituţii culturale (…) în Ţara Năsăudului: Muzeul Năsăudean şi Subdirecţia Năsăud a Arhivelor Statului”, dar şi a renumitei reviste istorico-culturale „Arhiva Someşană”.

În capitolul IV, dl. dr. Lazăr Ureche îl înfăţişează pe academician în calitate de arhivist şi continuă cu prezentarea operei istorice, lucrările sale de sinteză, lucrări ce tratează epoca anterioară militarizării Ţării Năsăudului; un subcapitol important este acordat lucrărilor privind înfiinţarea graniţei militare năsăudene (1762 – 1851), dar şi a celor care se referă la perioada ulterioară desfiinţării regimentului de graniţă.

În capitolul V, autorul (printre multe altele) trage concluzia că Virgil Şotropa este „o personalitate emblematică a Ţării Năsăudului”, căreia i-a dedicat 60 de lucrări de specialitate publicate, ce însumează aproximativ 3000 de pagini, fapt pentru care a fost îndreptăţită alegerea sa ca membru onorariu al Academiei Române în 1943 (p. 153).

Capitolul VI prezintă bibliografia operei lui Virgil Şotropa şi o selecţie a articolelor de presă, ceea ce demonstrează dragostea împătimită pentru trecutul istoric al acestui colţ de ţară al amândurora: autorului cărţii şi al celui despre care acesta a scris.

Cartea se încheie cu anexe ce cuprind fotocopii după scrisori olografe ale academicianului sau ale unor oameni de seamă adresate lui. Ca de obicei, nu lipsesc indicele de nume şi de localităţi cum îi stă bine unei lucrări ştiinţifice scrise de un specialist în domeniu, dl. prof. dr. Lazăr Ureche.

Icu Crăciun