In memoriam prof. Lazăr Ureche

Pe regretatul profesor de istorie Lazăr Ureche l-am cunoscut cu decenii în urmă, în anii studenţiei sale. Întâi am remarcat la el felul lui de a merge, apăsat, hotărât, ca al unui ţăran care se duce la prima coasă a primăverii.

Apoi ne-am cunoscut mai îndeaproape. Mi-am dat repede seama că el trebuie încadrat în categoria pasionaţilor pentru profesiunea aleasă, pentru studiul istoriei.

Mai târziu ne-am intersectat traseele, în calitate de dascăli, de slujitori ai şcolii. Ştiam de cercetările lui despre ,,Fondurile grănicereşti năsăudene”, probabil stimulat şi de lucrarea lui de licenţă despre Virgil Şotropa, pe care o va relua în studiul monografic ,,Academicianul Virgil Şotropa (1867-1954)”, Editura NAPOCA-STAR, Cluj-Napoca, 2011.

A rămas acelaşi om de treabă, săritor să-şi ajute colegii, înţelegându-le necazurile, stimulându-le aspiraţiile, şi atunci când a devenit inspector şcolar. Admira pe cei care, dincolo de munca la catedră, încercau să lase, vorba lui Tudor Arghezi, ,,un nume adunat pe-o carte”.

Când descindea pe la şcoli, în calitate de inspector şcolar, evalua pe colegii săi după o grilă în care se combinau armonios cerinţele, uneori ,,impuse” aiurea ale mai marilor învăţământului românesc, cu cele ale sale, cele a principiilor sănătoase, echilibrate, cu perenă valabilitate. Impunea respect prietenesc, sfătuia calm şi cu multă benevolenţă.

Ştia să discearnă între modele trecătoare, heirupiste, de sezon, ale învăţământului şi ceea ce asigura mersul înainte al acestuia, schimbarea lui în bine. Era obiectiv, liniştit. Era ,,bogat” fiindcă acasă îl aşteptau alte noi pagini care trebuiau scrise despre subiectul lui preferat, iar în arhive, ,,fondurile grănicereşti năsăudene”, îl invitau să le scoată la lumina tiparului.

Personal, regret că nu am monografia lui despre academicianul Virgil Şotropa, cu autograful lui. Probabil că el a ajuns în partea de cer repartizată Năsăudului şi că îşi continuă studiile sale despre fondurile grănicereşti năsăudene, având acolo acces şi la alte surse de documentare, mărturiile celor care le-au administrat, le-au protejat şi se află şi ei acolo pe uliţele de altădată ale Năsăudului grăniceresc.