Acum o sută de ani, la Năsăud, a apărut primul număr al revistei „Arhiva someșană”

            Acum o sută de ani, la Năsăud, a apărut primul număr al revistei „Arhiva someșană”. Redăm mai jos articolul-program al revistei așa cum a apărut el la acea vreme:

„Cătră cetitori,

Cutoatecă în noianul de reviste, ce apar şi dispar încontinuu, va părea riscat gândul de a scoate o nouă revistă, totuş un grup de intelectuali din Năsăud ne-am luat îndrăsneala să înfiinţăm această: „Arhivă someşană", întemeiaţi pe o necesitate adânc simţită a unui astfel de organ de publicitate în acest colţ îndepărtat al neamului românesc.

Nu ambiţii personale, nici dorul de a ne vedea tipărit numele, au fost motorul principal al editării revistei noastre, ci dorinţa de a face cunoscut acest ţinut de graniţă, care are un trecut istoric şi cultural atât de frumos, ale cărui şcoli au luptat alături de celelalte şcoli confesionale române pentru păstrarea celei mai scumpe comori a noastre: legea şi limba românească, dând Vechiului Regat atâtea figuri ilustre; şi pe unde s'a făcut legătura cu Maramureşul şi Bucovina!

Câţi dintre Români sunt cari cunosc „de visu" acest ţinut sau cari au cetit faptele petrecute în această: „terra Samusiensis" ? Câţi ştiu despre lupta înverşunată, ce s'a dat cu stăpânirea ungurească pentru menţinerea şcolilor create din sudoarea grănicerilor morţi pe câmpiile Europei? Să nu se pară anahronică această întrebare, căci am avut trista experienţă, ca personagii de înaltă poziţie socială să ne întrebe, dacă la Năsăud este liceu românesc.

Vom publica în această revistă articole de tot felul: istorice, culturale, sociale, economice, lingvistice, cu un cuvânt articole, cari îmbrăţişează trecutul şi viaţa actuală a ţinutului nostru. Nu vrem să facem regionalism excluzivist, căci vor fi binevenite şi articole din alte părţi, dar un fel de patriotism local vom avea. Nu avem pretenţii mari, dorim numai să contribuim şi noi cu modestele puteri la complectarea edificiului istoric al României întregite.

Revista nu este legată de timp. Va apărea la intervale, când mijloacele materiale şi munca intelectuală a puţinilor grupaţi în jurul ei îi vor face cu putinţă apariţia. Meritul principal, că poate să apară şi în felul acesta, îl are corporaţiunea, care subt numirea de Comisiunea de opt administrează pădurile grănicereşti năsăudene.

 Membrii acestei comisiuni au fost, până în toamna anului 1923, următorii: Dr. Teofil Tanco, Alexandru Halită, Pamfil Grapini, Ioan Dologa, Ioan Pop, Ştefan Buzilă, Ioan Mihailaşiu, Elizeu Dan, Dr. Dionizie Login şi Macedon Linul. La finele anului 1923 au intrat înlocul a trei membrii vechi următorii membrii noi: Dr. Leon Scridon, Onisim Sas şi leofil Uşeriu. Şedinţele sunt prezidate de subprefectul judeţan, care până în 1923 a fost Dr. Ioan Giurgiu, iar de atunci încoace este Dr. Alexandru Pălăgeşiu. Secretarul şedinţelor este Grigore Onoaie. La şedinţe asistă şi îşi dau valorosul concurs prefectul judeţului Solojnon Halită, ca reprezentant al guvernului şi Ioan Aleman, şeful regiunii silvice.

Prezentăm revista cu dragă inimă, punând în ea ce avem mai bun, dar acelaş suflet îl aşteptăm şi dela celce o va lua în mână. Dorim critică binevoitoare şi nu dărâmâtoare de gânduri bune şi muncă cinstită”.

Sursa: https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/arhivasomesana/pdf/BCUCLUJ_FP_279098_1924_001_001.pdf