LEȘU -popas pentru cuvânt

     Bătrânul Heniu și-a pus căciula brumărie peste brazii ce-i stau de veghe, coborând în surdină colindul iubirii peste sufletele ce astăzi fac din nou ”popas pentru cuvânt”, unde LEȘUL ține cartea deschisă pentru toți cei care au ceva de spus.

Asociația Culturală ”Poșta năsăudeană” - Cercul Cultural ”Virgil Șotropa” împreună cu, Cenaclul literar ”Anton Coșbuc” și Liga Scriitorilor români filiala Năsăud, au supus atenției câteva tematici din activitățile culturale ocazionate de evenimente marcante , cum ar fi:

I. 120 de ani de la nașterea cărturarului Anton Coșbuc

II.10 ani de existență a Cenaclului literar ”Anton Coșbuc”.

III. Prezentarea revistei ”Leșu - popas pentru cuvânt”(nr.2, decembrie 2024)

IV.”Virgil Șotropa și poștașii năsăudeni”

V. Broșura ”Corul Căminului Cultural din comuna Leșu”.

VI. 100 de ani de la apariția primului număr al revistei ”Arhiva Someșană”.

Cuvântul de deschidere a aparținut doamnei prof. Antonia-Iulia Bora, care a moderat lucrările întregului eveniment cultural.

Părintele, preot Viorel Mariș, a binecuvântat lucrările acestui eveniment. Nimic fără Dumnezeu. Tot ceea ce se face în numele Lui și spre Slava Lui, să fie binecuvântat.

I.

Să-l cunoaștem pe domnul Anton Coșbuc, iubitorul de carte și de satul natal.

S-a născut la data de 20 decembrie 1904, în comuna Leșu. Este primul copil al preotului Vasile Coșbuc, cel care a păstorit parohia leșenească între anii 1919-1948.

Și-a început Școala în satul natal, iar liceul și maturitatea la Năsăud (1925-1926). În clasa a VI-a de liceu, a plecat cu o bursă de studii la Roma, dar s-a întors mai repede, pentru că ”nu i-a plăcut locul străin”.

Studiile universitare le-a făcut la Cluj și București, obținând licența în litere și filosofie, specialitatea istorie și latină.

A fost profesor suplinitor de limba și literatura latină la Liceul din Năsăud, anul școlar 1931-1932 și, pedagog la internatul de băieți al Liceului ”George Coșbuc” între anii 1931-1933.

Din anul 1933 a fost încadrat la Fundațiile Culturale București, lucrând la Direcția Publicațiilor și Bibliotecilor, mai întâi ca inspector și apoi subdirector, până în anul 1940, când a trecut la Ministerul Propagandei, ca șef de serviciu, în funcția de referent pentru probleme de cultură populară și biblioteci.

Începând cu anul 1935, trei veri consecutiv, Anton Coșbuc a însoțit echipele studențești ale Fundației Regale, repartizate în localitățile Șanț și Leșu din județul Bistrița-Năsăud, sub directa îndrumare a savantului Dimitrie Gusti, școlit în țară și apoi la Berlin, în perioada 1904-1909 și apoi în Franța.

Istoricul Teodor Tanco, în lucrarea sa ”Virtus Romana Rediviva” ne spune că Anton Coșbuc ”nu a practicat o singură profesie”, ci mai multe ”dar toate aproape de carte, de râspîndirea ei în mase, de instituțiile culturale sătești, pentru ridicarea, cu adevărat, a poporului pe plan cultural. Specialist în biblioteconomie ”a răspândit și a recomandat cartea bună”, întemeind biblioteci și îndrumând organizarea și răspândirea lor.

Învâțătorul Ioan Blaga, povestea cum l-a întâlnit pe Anton Coșbuc, prin anii 1934 sau 1935, călătorind într-un vagon de marfă, aducând cărți din București, de la Casa Școalelor pentru bibliotecile din Leșu și din Năsăud.

În anul 1946, Anton Coșbuc se pensionează, iar în anul 1947 se întoarce la Leșu și este încadrat ca prim-recenzor la Cooperativa de consum, până la 4 februarie 1949, când a fost arestat și judecat la 7 ani de închisoare corecțională pentru motive de ordin politic. Procesul s-a judecat la Tribunalul Militar Cluj, fără să i se fi putut atribui vreo faptă precisă sau vreun delict oarecare.

După ispășirea pedepsei a lucract în mod onorific la Căminul Cultural Leșu. În anul 1957, a inițiat aniversarea a 50 de ani de activitate teatrală a localității Leșu și 30 de ani de existență a Bibliotecii populare, printre ai căror inițiatori se număra și el.

Până în anul 1958, Anton Coșbuc a colaborat la revista ”Arhiva Someșană” cu subiecte istorice, iar la ”Solia”- periodic al căminelor culturale năsăudene, precum și la revista ”Căminul Cultural”, cu subiecte privind activitatea căminelor culturale și a bibliotecilor populare.

Anton Coșbuc și-a propus să elaboreze un Dicționar atlas onomastic al Ținutului Năsăudean, în care sens a colaborat cu zeci de profesori și invățători din satele năsăudene. În vederea realizării acestei lucrări au fost întocmite cu sprijinul acestora ca urmare a vizitelor efectuate la domiciliul sătenilor peste 60.000 de fișe. Visul acesta nu s-a îndeplinit, dar fișele se păstrează la fondul de documente lăsat de autor.

Anton Coșbuc și-a propus să realizeze deasemeni o lucrare având ca temă ”Izvoarele mărturie și istoria satelor năsăudene”. Din păcate, nici această lucrare nu a fost finalizată, fiind însă păstrate: conspirațiile unor localități din județ din perioada anilor 1698-1880, date și informații despre Regimentul de Graniță Năsăudean (1762-1851), participarea lui la operațiuni militare, jurnalele de companie a unor militari care au făcut parte din regiment.

În fondul Anton Coșbuc se găsesc numeroase documente, scrisori care îl privesc pe Lt.George Pop din Leșu, mort într-o luptă la Custoga (Italia) în 1866. De asemenea se păstrează documente și scrisori trimise sau primite de Alexandru Lovu, originar din comuna Leșu, care a îndeplinit funcția de dragoman al Consulatului General al Austriei la Iași, precum și despre familia Coșbuc care își are ramificații și în comuna Leșu.

Anton Coșbuc a fost un exemplu de iubire a cărții și a satului natal.

Era, cum l-a caracterizat un remarcabil profesor năsăudean, îndrăgostit până la pasiune ”de tot ce constituie document al trecutului local, era animatorul muncii de dezgropare a faptelor de viață și de istorie, mai cu seamă a celor din perioada graniței năsăudene, acordând același interes și problemelor de limbă și cultură”.

Din aceste considerente, merită toată recunoștința noastră, a leșenilor.

(Sursa bibliografică - din prefața - COLECTIA PERSONALĂ ANTON COȘBUC- semnată de către domnul Simion Lupșan și doamna Iuliana Lazăr)

II. 10 ani de existență a Cenaclului literar ”Anton Coșbuc”.

Iată ce ne spune doamna președintă a Cenaclului literar ”Anton Coșbuc”, prof. Elisabeta Lușcan, la împlinirea celor 10 ani de existență a cenaclului:

În cuvinte puține se pot spune lucruri mari. Ne mândrim să avem în comuna Leșu un cenaclu literar cunoscut deja în multe locuri din țară: Hunedoara, Alba, Oradea, Dej, Cluj, Onești, Giurgiu, făcând schimb de experiență cu cenacluri literare din țară: Ex. ”Expresia ideii” Onești și ”Victor Isac” Hunedoara... Cenaclul literar ”Anton Coșbuc”a luat naștere în comuna noastră prin grija deosebită a celor 4 membrii fondatori: scriitoarea Ioana Precup, scriitoarea Veronica Oșorheian, scriitoarea Elisabeta Lușcan și jurist Valer Petrehuș în anul 2014 ( sărbătorim astăzi un deceniu de activitate: 2014.2024). La mulți ani cenaclului nostru!

Pe lângă membrii fondatori ne mândrim să avem în cenaclul nostru pe: scriitorul Medinschi Andrei, scriitoarea Ioana Lăpușneanu, scriitor prof Sandu Dragotă, Antonia Persecă, scriitoarea Elvira Groza și scriitoarea Talpoș Claudia. Precum bulgărele de zăpadă cenaclul nostru va crește cu noi și noi mânuitori ai condeiului!

Din activitatea cenaclului: lansări de zeci de volume de poezie și proză, recital de poezie, expuneri, apariția revistei ”LEȘU- POPAS PENTRU CUVÂNT” nr 1 și 2.

III.Prezentarea revistei ”Leșu - popas pentru cuvânt”.

Cu multă emoție, doamna Alina Bora - redactor-șef al acestei reviste, a făcut o expunere pe scurt a materialelor cuprinse în paginile acestei reviste, pe care vă recomand să o procurați, o să aveți multe de învățat.

Să credeți cu tărie într-un copil care promite multe pentru viitor, merită recunoștința tuturor mânuitorilor de condei ce au contribuit cu materiale la această revistă și au făcut posibilă apariția acesteia.

IV. Despre VIRGIL ȘOTROPA și poștașii năsăudeni - ne-a vorbit domnul Ioan Mititean - președintele Ligii Scriitorilor români, filiala Năsăud.

Profesorul Virgil Șotropa s-a născut la data de 05.12.1867 în Sânnicolaul Gurghiului, astăzi Gheorgheni (Harghita), unde tatăl său, originar din Maieru, era preceptor regesc și președinte al consiliului de inspecție pentru exploatarea pădurilor. După moartea mamei, se întoarce la locurile de obârșie ale neamului său, urmând cursurile gimnaziale la Liceul Grăniceresc din Năsăud și la Liceul Evanghelic din Bistrița, iar studiile superioare la Universitatea Franz Joseph din Cluj, Facultatea de Litere, specialitatea Limba și literatura maghiară și germană.

Ulterior absolvirii, după o primă perioadă petrecută la București, unde și-a reîntâlnit prietenul din liceu – poetul George Coșbuc – prin mijlocirea căruia a cunoscut îndeaproape o bună parte dintre titanii culturii române, și un alt răstimp, de câțiva ani, dedicat gazetăriei la Brașov, Virgil Șotropa se întoarce ca profesor la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, preluând și postul de director în anul 1899, și unde va rămâne până la pensionarea sa definitivă, în anul 1933.

În paralel cu activitatea didactică Virgil Șotropa a desfășurat o amplă și susținută activitate culturală și de cercetare istorică, militând neîncetat pentru înființarea Muzeului Grăniceresc Năsăudean și a Bibliotecii Academiei Române – Filiala Năsăud, precum și pentru apariția revistei „Arhiva Someșană”. Opera sa însumează aproximativ 3000 de pagini în circa 70 de titluri publicate în mai multe reviste de specialitate, precum și câteva cărți, dintre care amintim: „Istoria Școlilor Năsăudene”, scrisă împreună cu Nicolae Drăganu, și „Monografia Năsăudului”, scrisă împreună cu Alexandru Ciplea, fiind ales Membru de Onoare al Academiei Române în data de 24.05.1943.

Virgil Șotropa a închis ochii pentru totdeauna, în plin regim comunist, la data de 01.04.1954, în casa sa din Năsăud – în care astăzi se află sediul Oficiului Poștal – , dar a rămas treaz în conștiința publică cu imaginea dascălului competent și conștiincios, devotat trup și suflet catedrei și comunității, fără vise de înaintare ori de plecare „la mai mult ori la mai mare”, mulțumit cu munca sa și mândru de fiecare izbândă repurtată de absolvenții pe care i-a călăuzit, cu dragoste și pricepere, pe drumul devenirii. Raportat la personalitatea și parcursul său profesional, îndelungat și vrednic de toată lauda, sunt parcă tentat să continui și să calific o astfel de viață drept mucenicie, eroism, sacrificiu, dar teamă-mi este că d-nul profesor Virgil Șotropa, dacă ar putea, sigur m-ar opri cu blândețe și mi-ar spune apoi șoptit că are oroare de cuvinte mari, asigurându-mă, cu simplitatea și modestia care l-a caracterizat, că și-a urmat doar îndatoririle dăscălicești. Își doarme somnul de veci în cimitirul Comoara din Năsăud .

Țin să menționez că în Cimitirul „Comoara” din Năsăud își doarme somnul de veci și Boșotă Grigore, ultimul haiduc neînfricat din Țara Năsăudului, pe a cărui piatră de mormânt sunt încrustate câteva cuvinte ce merită pe de rost învățate: „Ceea ce aprig iubești va rămâne,/ Ceea ce aprig iubești nu-ți va fi jefuit niciodată,/ Ceea ce aprig iubești e-adevărata-ți moștenire, / Restul e zgură.”

V. Broșura ”Corul Căminului Cultural din comuna Leșu și

100 de ani de la apariția primului număr al revistei ”Arhiva Someșană”- expunerea materialelor a fost făcută de către domnul jurist Valer Petrehuș.

CORUL

Mândria localității Leșul, o constituie corul și trișcasii soliștii săi vocali și instrumentali. În tradiția muzicală a satului balade ca „Împărate ardeți-ar scaunul la spate și casele jumătate" care evocă suferințele prin care a trecut satul în anii regimentului de graniță când în luptele purtate de acesta pe câmpurile de bătălie ale Europei au murit nenumărați leșeni, ori „Colo-n sus pe munte verde" care amintește de vremurile grele ale unor invazii, transmiteau și o fac și astăzi din tată în fiu, sentimentele de durere, ale celor rămași acasă și de blestem la adresa celor care le-au trimis feciorii și soții la război.

Prima formație corală despre care există informații în comuna Leșu datează din 1913, când dirijorul acesteia era țăranul plugar Crăciun Băloi. Corul cânta atunci la unison cântece populare și patriotice.

Prima perioadă mai rodnică pe care a cunoscut-o corul este cea din anii 1934-1935, când corul țăranilor leșeni a obținut locul I pe țară la un concurs. Cu acea ocazie, coriștii din Leșu, dirijați de Florian Bădoiu au susținut un concert în sala cinematografului „Aro" din București.

În primăvara anului 1952 acelui an, trei profesori, culegători de cântece, de la conservatorul de muzică din Cluj: Tudor Jarda, Sigismund Toduță și Dorin Pop au poposit la Leșu. In primăvara anului următor Tudor Jarda a revenit la Leșu, cu gândul de a înființa aici o formație corală care să pună în valoare talentul leșenilor și dragostea lor de viață, de frumos precum și comorile folclorice pe care localnicii le păstraseră atât de bine. În această acțiune Tudor Jarda a fost ajutat de un grup de localnici.

În repertoriul corului au fost introduse cântece care oglindeau specificul așezării, viața și ocupațiile oamenilor, momente din istoria satului. Arta veche populară românească, cântecele și strigăturile pline de umor și satiră au fost principalele surse de inspirație pentru repertoriul de peste 40 de piese corale culese și armonizate de profesorul clujean și învățate și cântate de coriști. Tudor Jarda a promovat în repertoriul corului cântecul vesel de joc, satiric, foarte caracteristic din punct de vedere al coloritului local, național și popular, creând lucrări de mare frumusețe ca: "S-ar ținea mândra de lume", "Cum nu-i badea pui de domn", "A găinii", "Mărita-m-aș mărita", "Cântecul țapinarilor", "Dusu-s-a bădița dus", "Foaie verde de măr dulce", "Cuculeț cucuț bălan", "Mărită-te mândruliță".

În vara anului 1954, la numai un an de la înființare, corul căminului cultural din Leșu a obținut premiul I pe țară și titlul de laureat la cel de al lll-lea Concurs al formațiilor artistice de amatori. Juriul, publicul, radioul și presa scrisă din acea vreme, au avut cuvinte de înaltă apreciere la adresa corului din Leșu și al dirijorului ei. Din multitudinea acestor aprecieri vom cita în continuare numai una, aceea a compozitorului și muzicologului George Deriețeanu, care scria: „Această puternică formație corală s-a distins prin voci, siguranță în execuție și o interpretare realistă. Repertoriul era compus din minunatele cântece ale pădurenilor din Leșu-llvei, prezentate în prelucrarea atentă și inspirată a compozitorului clujean Tudor Jarda, dirijorul lor. Un element nou, prețios și orginal, a constat în faptul că această echipă a cântat acompaniată de o mică formație orchestrală, alcătuită din instrumente populare, utilizate în regiune (trișcă, fluier, buhai, țingălău), realizând o interesantă polifonie populară." [necesită citare] Formația corală a obținut același premiu I și la Concursul pe țară desfășurat în anul 1956.

(Sursa net - wikipedia)

ARHIVA SOMEȘANĂ - în urmă cu 100 de ani, la Năsăud, apare primul număr al acestei reviste. Iată articolul-program, așa cum a fost prezentat la acea vreme:

„Cătră cetitori,

Cutoatecă în noianul de reviste, ce apar şi dispar încontinuu, va părea riscat gândul de a scoate o nouă revistă, totuş un grup de intelectuali din Năsăud ne-am luat îndrăsneala să înfiinţăm această: „Arhivă someşană", întemeiaţi pe o necesitate adânc simţită a unui astfel de organ de publicitate în acest colţ îndepărtat al neamului românesc.

Nu ambiţii personale, nici dorul de a ne vedea tipărit numele, au fost motorul principal al editării revistei noastre, ci dorinţa de a face cunoscut acest ţinut de graniţă, care are un trecut istoric şi cultural atât de frumos, ale cărui şcoli au luptat alături de celelalte şcoli confesionale române pentru păstrarea celei mai scumpe comori a noastre: legea şi limba românească, dând Vechiului Regat atâtea figuri ilustre; şi pe unde s'a făcut legătura cu Maramureşul şi Bucovina!

Câţi dintre Români sunt cari cunosc „de visu" acest ţinut sau cari au cetit faptele petrecute în această: „terra Samusiensis" ? Câţi ştiu despre lupta înverşunată, ce s'a dat cu stăpânirea ungurească pentru menţinerea şcolilor create din sudoarea grănicerilor morţi pe câmpiile Europei? Să nu se pară anahronică această întrebare, căci am avut trista experienţă, ca personagii de înaltă poziţie socială să ne întrebe, dacă la Năsăud este liceu românesc.

Vom publica în această revistă articole de tot felul: istorice, culturale, sociale, economice, lingvistice, cu un cuvânt articole, cari îmbrăţişează trecutul şi viaţa actuală a ţinutului nostru. Nu vrem să facem regionalism excluzivist, căci vor fi binevenite şi articole din alte părţi, dar un fel de patriotism local vom avea. Nu avem pretenţii mari, dorim numai să contribuim şi noi cu modestele puteri la complectarea edificiului istoric al României întregite.

Revista nu este legată de timp. Va apărea la intervale, când mijloacele materiale şi munca intelectuală a puţinilor grupaţi în jurul ei îi vor face cu putinţă apariţia. Meritul principal, că poate să apară şi în felul acesta, îl are corporaţiunea, care subt numirea de Comisiunea de opt administrează pădurile grănicereşti năsăudene.

Membrii acestei comisiuni au fost, până în toamna anului 1923, următorii: Dr. Teofil Tanco, Alexandru Halită, Pamfil Grapini, Ioan Dologa, Ioan Pop, Ştefan Buzilă, Ioan Mihailaşiu, Elizeu Dan, Dr. Dionizie Login şi Macedon Linul. La finele anului 1923 au intrat înlocul a trei membrii vechi următorii membrii noi: Dr. Leon Scridon, Onisim Sas şi leofil Uşeriu. Şedinţele sunt prezidate de subprefectul judeţan, care până în 1923 a fost Dr. Ioan Giurgiu, iar de atunci încoace este Dr. Alexandru Pălăgeşiu. Secretarul şedinţelor este Grigore Onoaie. La şedinţe asistă şi îşi dau valorosul concurs prefectul judeţului Solojnon Halită, ca reprezentant al guvernului şi Ioan Aleman, şeful regiunii silvice.

Prezentăm revista cu dragă inimă, punând în ea ce avem mai bun, dar acelaş suflet îl aşteptăm şi dela celce o va lua în mână. Dorim critică binevoitoare şi nu dărâmâtoare de gânduri bune şi muncă cinstită”.

(Sursa: https://documente.bcucluj.ro/.../BCUCLUJ_FP_279098_1924...)

Momentul muzical a fost susținut de sensibila și inegalabila Luana Burduhos si talentatul taragotist Marian Bora.

Momentul poetic l-a susținut poeta Ioana Lăpușneanu cu un recital impecabil, poezia ”Acasă”.

Ne spune poeta că oricât ar trece timpul, oricâte riduri or să ne apară, chemarea sufletului va fi întotdeauna ”acasă”. Aici, în sânul familiei, ne vom regăsi copilăria amprentată pentru tot restul vieții. Cu atât mai mult, cu cât de Crăciun, chemarea este: ACASĂ.

Sigur, că nu putea lipsi de la acest eveniment, delegația Ligii scriitorilor români - filiala Năsăud, compusă din: domnul Ioan MITITEAN – președintele Ligii Scriitorilor Filiala Năsăud, domnul ing. Macedon TOFENI - redactor-șef al revistei ”GLASUL ARMADIEI” (revista Ligii scriitorilor - Filiala Năsăud), doamna Lucreția MITITEAN – doamna prof. Claudia TALPOȘ – președinte CERC ASTRA NĂSĂUD, doamna Ioana LĂPUȘNEANU- vicepreședinte CERC ASTRA NĂSĂUD, domnul ing. Ovidiu MAGHIAR -secretar al DESPĂRȚĂMÂNTULUI ASTRA NĂSĂUD însoțit de fiica sa, Mirela MAGHIAR.

În încheiere, a răsunat colindul ”Trei păstori”, intram deja în atmosfera sărbătorilor de iarnă și aveam cu toții în suflet bucuria Nașterii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.

Rămâneți în spirit literar cu Dumnezeu alături.

Ioana Lăpușneanu--     membră a Ligii Scriitorilor din România, Filiala Năsăud