Avram Iancu oglindit în creațiile populare

           Cel care a întruchipat ca nimeni altul misiunea istorică a neamului său, a intrat încă din timpul vieții în memoria colectivă, prin faptele sale de arme, omenia, principialitatea și vocația deplină a dăruirii pentru interesele celor mulți. Portretul lui Avram Iancu a fost evocat de-a lungul timpului în numeroase opere literare,  dar ponderea cea mai mare o au creațiile populare. Ele ne sunt cunoscute datorită unor împătimiți ai folclorului care le-au cules și le-au așezat în paginile unor antologii ca pe niște nestemate ale sufletului românesc. Simion Florea Marian, Ion Pop Reteganul, G.Dem. Teodorescu, Monica Anton, Ion Mărgineanu și mulți alții, au pus în valoare un adevărat tezaur folcloric despre cel care, poporul l-a încununat cu imaginea de Crai al Munților sau Crăișorul Moților. Asemeni descrierii  ciobanului din balada ,,Miorița ”, Avram Iancu  este un ideal de frumusețe bărbătească :,,Iancule ce mândru ești,/Ca Făt-Frumos din povești/Ba mai mândru decât el/Cu trupșoru subțirel/Și cu păru gălbior,/O mândrețe de ficior !/Nalt ca bradu sus în munte/Cu doi pui de cerb sub frunte”. Autorii anonimi ai acestor creații reușesc să-i contureze portretul, evidențiindu-i curajul, perseverența, abnegația și ținuta morală. În doinele și baladele poporului, Iancu apare sub imaginea unui eliberator și a unui ,,domn ” al celor oropsiți : ,,Până fu Iancu-n domnie/ Mâncam pită c-an câmpie/ De când Iancu s-o lăsat/Iar mâncăm mălai uscat./ Iancu cu fluier de vie/Ne scoase din iobăgie./Iancu cu fluier de soc,/Umplu țara de noroc... ” Chipul său este chipul viteazului fără asemănare și fără prihană : ,,Pe Dealul Feleacului,/Merg carele Iancului,/ Nu merg cum merg carele,/ Strălucesc ca soarele./Carul merge-mpiedicat,/Iancu merge supărat./ Pentr-un hoț de împărat./ Boii-s cu coarne de ceară,/Om ca Iancu nu-i în țară,/Boii-s cu coarne de spume,/Om ca Iancu nu-i în lume,/ Boii-s cu coarnele verzi,/Om ca Iancu nu mai vezi ” (Simion Florea Marian, Poezii poporale despre Avram Iancu). Printr- gamă variată de figuri de stil (epitete comparații, personificări, metafore și hiperbole ), trăsăturile morale ale eroului nostru sunt evidențiate în mod pregnant. În poezia ,,Plecarea la bătaie”, cuprinsă în antologia aceluiași folclorist amintit, sabia lui Iancu este personificată, iar calitățile lui sunt reliefate într-o manieră artistică. În același scop este folosită și hiperbola pe care o întâlnim în  ,,Doina lui Iancu ”, culeasă de Ion Pop Reteganul, evidențiind curajul său nemaiîntâlnit : ,,Cât e dealul de-alungat,/ Nu-i ca Iancu de bărbat/Că-și face tunuri de fag/ Și intră în Cluj cu drag ”. Alteori, vocea lui Iancu tună, ca în poezia ,,Ce stai codre supărat”, unde legătura dintre eroul popular și natură se află într-o deplină armonie :  ,,Ce stai codre supărat/ Necăit și-ngândurat/ Că din nori amu nu tună,/Nici nu te zbați în furtună./ Nici săcuri din tini nu taie/Și nici arzi în bobotaie ?/ - Cum pot să mă veselesc/ Când de jale mă topesc./Când sub cetinișul meu/Zace-un dor mare și greu./ Zac voinicii în mormânt/ Cu-obrăjoru-n pământ,/ Iar în loc de copârșău/ Îi înveli cu ramul meu” /. Credincios doar neamului său și apărător al dreptății, Iancu devine modelul luptătorului devotat unui ideal suprem : ,,Iancu sunt și Iancu rămân/Eu mă duc la luptă-ntâi/Voi cu toții mă urmați/Și putere îmbrăcați./Aideți dară cu iuțime/ Să cercăm unde-i mulțime./Nu vă temeți că ne-or bate/Că ei ș-or pus frica-n spate ”. Statutul de lider al lui Iancu se regăsește și el între calitățile care-i conturează portretul, fiind surprins cu măiestrie de creatorul anonim :,,Iancu din corn că suna/Tulnicele-l saluta/ Și din Deal, în Bocășel,/ Moții s-adunau la el./El le poruncea să margă/Rânduri de vrăjmași să spargă ”. În marea lui bătălie pentru a-și vedea națiunea fericită, Avram Iancu s-a dovedit un veritabil colaborator cu camarazii de arme, cu prefecții și tribunii săi, așa cum rezultă din versurile următoare, puse pe o melodie cu un puternic ecou   patriotic: ,,Din codri, pe plai, la vale,/ Venea un voinic călare,/ În suflet cu supărare./ Falnic şi viteaz fe­cior,/ Craiul mândru-al mun­ţilor/ Iancu-n fruntea moţilor.// Sus, sus, la munte sus,/ Sus, sus, române sus,/ Acolo şi Iancu-i dus,/ La Vidra de Sus.// Se opri s-adape calu,/ De sub şa scoase cavalul,/ Şi-n doină şi-a plâns amaru./ Mureş, apă argintie,/ De-o fi să cazi în robie,/ Să trimeţi în munți solie.// Să loveşti cu malul tău/ Toţi duşmanii ce vor rău,/ Să ştie mâna străină,/ Că şi apa ta-i română!/ Strigă Bărnuţ din Sibiu,/ Că Ardealu’ nu-i pustiu,/ Iar români sunt zeci şi mii./ Strigă Iancu de la munte,/ Nu te teme mai Axente!/ Că şi eu viu de la munte (Cântecul Iancului ). Popularitatea lui Iancu nu se încheie odată cu încetarea luptei sale împotriva unui imperiu care i-a trădat așteptările, ori cu moartea lui, ea continuă și după aceea.

Este  pe drept motivată viziunea unui rapsod popular, care vedea în dispariția martirului de la 1848 o amenințare directă la însăși ființa neamului : ,,Jale-i, Doamne, cui și cui/ De armele Iancului/Că le plouă și le ninge/ Și n-are cine le-ncinge,/ Că cine mi le-a avut, /Mi-a pus fața la pământ,/ Dar n-a pus-o să-nflorească,/ A pus—o să putrezească... ”. Plecarea lui din lume a fost încărcată de multă durere, așa cum spun și versurile izvorâte din inimile moților săi : ,,De la Vidra mai la Vale/ Jale-i și pietri în cale/ Și frunzuților de fag/ C-o murit ci-n i-o fost drag./Pe mormântul Iancului/ Nu-i omăt, nici iarbă nu-i/ Numa inimi de mocani,/ Numai lacrimi de sărmani./Cât îs munții ăi de piatră/ Durerea nu se mai gată ”. După moartea sa, imaginația populară a conceput și un dialog între Dumnezeu și eroul nostru revoluționar : ,,Colo sus, Doamne mai sus/ Acolo și Iancu-i dus,/ Cu fața la Dumnezeu,//Gându la poporul său.../- Hodinește Iancule !- Nu pot Dumnezeule.../Că mi-am lăsat armele.../Le udă ploaia de vară,/ Niciun bine nu-i în țară.../ Șede Iancu și i-i jele,/ Că pă țară-s multe rele.../De când Iancu ne-o lăsat,/ Munții că s-or clătinat ”. Există în aceste versuri o mare sensibilitate artistică și un adevăr incontestabil că  imaginea lui Avram Iancu va rămâne veșnic vie în inima poporului său.