Albumul unor întruniri de seamă

Mărturisesc că scriu rândurile acestea despre volumul îngrijit de Aurel Podaru („Întâlnirile Clubului Saeculum”, Editura Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2014) în primul rând cu o urmă de regret și poate un soi de nostalgie. La un moment dat (2012!), întâlnirile au încetat să se mai țină. Nu intru aici în amănunte, căci motivele sunt poate mai puțin importante și semnificative decât consecințele.
Am participat cu multă bucurie la câteva dintre întâlnirile acestea. Ele au fost de fiecare dată prilej de interacțiune spirituală cu scriitori sau gânditori dintre cei mai de seamă. S-au ținut prelegeri deosebit de interesante și, de fiecare dată, discuțiile ce au urmat nu au fost cu nimic mai prejos. Cred că merită menționată lista celor care au conferențiat, ea fiind elocventă în ceea ce privește înălțimea și eleganța spirituală a acestor întruniri: Ștefan Borbély, Călin Teutișan, Ioan Chirilă, Ion Pop, Alexander Baumgarten, Mircea Muthu, Horia Bădescu, Laszlo Alexandru, Constantina Raveca Buleu, Vasile George Dâncu. După cum spuneam, lista personalităților ce au participat la aceste conferințe vorbește de la sine.
Sunt, de asemenea, elocvente cuvintele cu care își începe cuvântarea (despre poezia românească a anilor ’60) Ion Pop: „În primul rând aș vrea să vă mulțumesc pentru invitația de a participa la Întâlnirile Clubului ‹‹Saeculum››, manifestare despre care am auzit de la colegi de-ai mei, universitari și scriitori clujeni care au trecut deja pe aici.” (p. 36) Li se dusese vestea, ca să spun așa, acestoi întruniri. Iar îngrijitorul întărește acest lucru, enumerând în „Nota asuprea ediției” numele unora dintre cei ce luau parte în mod frecvent la întruniri. Observăm că în sală nu se găseau doar oameni „de-ai locului”, ci veneau din Cluj, Gherla, Năsăud, Bistrița etc.
Devine astfel limpede că volumul acesta este un demers pe undeva necesar, cu atât mai mult cu cât, așa cum spuneam, întrunirile au încetat să se mai țină. Un demers recuperator, menit să cuprindă sub copertele unei cărți efervescența intelectuală a unui oraș, totuși mic, cum este Becleanul. Iar toate acestea – atât volumul cât și organizarea în mare măsură a manifestărilor propriu-zise – i se datorează lui Aurel Podaru și, firește, prefațatorului cărții, criticului Andrei Moldovan.
Mi s-a părut deosebit de interesantă asocierea făcută de prefațator cu „prelecțiunile” junimiștilor care, ne amintește criticul, „(...) și-au început cu astfel de expuneri opera de însănătoșire spirituală a societății românești, formă la care au ținut mult și nu au abandonat-o nici mai târziu, când în jurul cenaclului și a revistei se conturau marile valori ale scrisului românesc.” (p. 5)
Cred, la rândul meu, că întâlnirile organizate la Beclean erau o formă de manifestare a unei dezirabile sănătăți spirituale. Iar înalta conduită științifică și oratorică a expozeurilor, pe marginea cărora se discuta intens la final, întărește în chip definitiv cele scrise mai sus.
„Întâlnirile Clubului Saeculum” constituie, după cum anunțam încă din titlu, un adevărat album al acestor manifestări, în ciuda faptului că el nu redă dezbaterile ce au avut loc în urma prelegerilor. Revin însă la cuvintele prefațatorului, care, pe bună dreptate susține că „(...)imaginația și reflecțiile cititorului, sunt convins, le vor suplini” (p. 7) La finalul volumului von găsi, de altfel, o serie de fotografii făcute la aceste evenimente. Dar cum se poate surprinde și imortaliza o astfel de manifestare, altfel decât redând conferințele distinșilor invitați.
Pe teme dintre cele mai diverse, dar de actualitate, prelegerile sunt redate în paginile cărții așa cum au putut fi ele ascultate la fața locului, fapt ce justifică plăcuta și fluenta oralitate a textelor. Fotografii spirituale de înaltă ținută, numai bune de inserat în albumul unor reuniuni ce-și merită locul în tezaurul memoriei spirituale a locului.
În final, pentru a atenua regretul și nostalgia exprimate în primele rânduri, aș dori să amintesc că manifestările și-au întrerup activitatea vreme de trei ani (2010-2012)! Conform calculelor mele, cei trei ani de pauză se cam încheie anul acesta. Așa că nu putem decât să îi mulțumim lui Aurel Podaru pentru volum și să îi dorim multă putere de muncă!