ALEXANDR SOLJENIŢÎN, LA TREI ANI DE LA MOARTE

Celebrul luptător pentru drepturile omului, marele romancier Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru literatură 1970, s-a născut la 11 decembrie 1918 la Kislodovsk, în nordul Caucazului. A urmat Facultatea de Matematică şi Fizică. În Prusia Orientală, căpitanul de artilerie Al. Soljeniţîn, interceptându-i-se corespondenţa cu un prieten, este arestat şi primeşte opt ani de lagăr de muncă, celebrul articol 58. Puţin timp a reuşit să rămână lângă Moscova, într-o „şaraşka”, închisoare specială în care savanţii arestaţi erau obligaţi să facă cercetare pentru statul sovietic. Din 1950 munceşte în lagăre de reeducare din Karaganda. Soţia Natalia divorţează. Este lovit de o tumoare malignă. Din februarie 1953 este fixat în exil pe viaţă, în aulul Kok-Terek, Kazahstan. După dezgheţ se recăsătoreşte cu Natalia. În 1974 este expulzat, ridicându-i-se cetăţenia sovietică. Gorbaciov i-o redă în 1990, revenirea în ţară se face în vara lui 1994. În 2007 primeşte Premiul de Stat rus. La 3 august moare în urma unui infarct şi este înmormântat la 6 august la Mânăstirea Donskoi din Moscova, unde-şi alesese singur locul. Aici s-a desfăşurat ceremonia funebră în prezenţa Patriarhului Aleksei 2, a fostului preşedinte rus Vladimir Putin şi a actualului preşedinte al Rusiei, Dimitri Medvedev.

Viaţa lui Alexandr Soljeniţîn a fost tulburătoare, dictatură, război, lagăr, deportare, cancer. Însă s-a transformat într-un miracol, prin care i s-a resorbit, fără tratament, cancerul. Soljeniţîn a îndemnat mereu să se trăiască în adevăr şi a luminat resorturile teroriste ale comunismului, substanţa acestuia iremediabil şi ireductibil barbară. „Arhipeleagul Gulag” l-a făcut pe Soljeniţîn martor al ororilor totalitare şi victimă a comunismului bolşevic. A fost cel care a propus o etică luminoasă a reconcilierii prin căinţă personală şi curaj moral. Într-un spaţiu public infestat de ipocrizie şi autovictimizare, modelul său izbăvitor, confruntat cu minciuna şi laşitatea veacului, Soljeniţîn caută salvarea prin a spune adevărul, în iubire. Marele acuzator al demenţei comuniste a fost martorul suprem al unui veac al sârmei ghimpate, al terorii generalizate, al cruzimii duse la paroxism. A explicat tuturor că totalitarismul, fie el comunist sau nazist, ar fi fost imposibil fără diabolicul ingredient ideologic. Marele luptător, cu un curaj formidabil, s-a opus uriaşului aparat poliţienesc sovietic totalitar comunist, fiind astfel o imensă conştiinţă a veacului său.

Soljeniţîn a fost creatorul unui complex univers estetic, demonstrând că utopia comunistă era inseparabilă de distrugerea individului, de malaxarea conştiinţelor şi de distrugerea valorilor esenţiale. Comunismul a fost decretat o dictatură a minciunii. Pentu că nu a îngenucheat şi pentru că a crezut în primatul spiritului, Alexandr Soljeniţîn a învins un sistem care se credea etern, de aceea a fost martorul suprem al acuzării acestui sistem care a băgat în mormânt zeci şi zeci de milioane de oameni.