Alexandru Daraban: Oglindă, oglinjoară, ce mai visează edilii de la țară?

Edilul nu doarme mult. Nu pentru că l-ar apăsa grija cetățeanului, ci pentru că visează intens. Visează proiecte atât de mari încât realitatea localității pare o greșeală de tipar. În timp ce oamenii se împiedică de borduri și promisiuni vechi, primarul privește spre cer, convins că viitorul nu poate fi construit decât la înălțime, preferabil suspendat.

Capodopera gândirii administrative este podul suspendat. Peste ce anume? Nu contează. Important este să fie suspendat, pentru că exact așa sunt și prioritățile administrației: atârnate în aer. Podul va lega două puncte care nu aveau nevoie să fie legate, dar care vor apărea splendid în fotografiile de campanie. Utilitatea e discutabilă, însă betonul e real, iar comisioanele - și mai reale.

Urmează visul aeronautic: aeroportul de pe Locurele. Un aeroport cocoțat pe munte, unde avioanele vor ateriza cu credință și curaj, nu cu instrumente de navigație. Pasagerii vor fi puțini, dar mândri, iar terminalul va rămâne mai mult gol, ca un monument al ambiției fără pasageri. Edilul explică senin că dezvoltarea precede necesitatea, chiar dacă necesitatea nu mai apare niciodată.

Traficul infernal - generat de trei mașini parcate prost - cere o soluție pe măsură: centura suspendată prin localitate. Mașinile vor zbura deasupra caselor, iar locuitorii vor învăța să trăiască la umbra infrastructurii inutile. Praful, zgomotul și absurdul vor fi redistribuite echitabil, conform principiilor moderne de urbanism fantezist.

Ca să completeze tabloul ridicolului grandios, edilul promite și o pârtie de bob pe infrastructura formată de surupușul de pe Jgeabul Râpcii. O pârtie fără iarnă, fără sportivi și fără public, dar cu un potențial extraordinar de a înghiți bani publici. Bobul va aluneca impecabil pe studii de fezabilitate și pe optimism administrativ, singurele lucruri care nu lipsesc niciodată.

Dar adevărata lovitură de geniu este proiectul strategic de port la Valea Scândurelelor. Deși valea vede apă doar după ploi serioase și exclusiv cu program scurt, edilul este convins că aici va înflori comerțul naval. Vasele de marfă vor aștepta cuminți sezonul ploios, iar pescărușii vor fi aduși prin parteneriat public-privat. Portul nu va avea nave, dar va avea administrație, șefi, vice-șefi și, bineînțeles, un masterplan de milioane. Navigația va fi dificilă, însă risipa va curge constant.

Toate aceste proiecte sunt prezentate în PowerPoint-uri strălucitoare, unde graficele cresc vertiginos, iar realitatea dispare discret din slide-uri. Întrebările incomode sunt tratate ca atacuri la dezvoltare, iar orice critic e catalogat drept "împotriva progresului". Formula magică rămâne aceeași: fonduri europene, invocate cu o credință aproape religioasă.

Între timp, localitatea rămâne cu aceleași probleme mărunte și enervante: apă care curge când vrea, drumuri care duc nicăieri și instituții care funcționează doar în zilele cu soare. Dar nu e grav. Important e că există viziune.

În definitiv, edilul nu promite lucruri realizabile. El promite vise. Iar visele sunt perfecte pentru politică: nu costă nimic la început, nu trebuie finalizate și pot fi reluate, identic, la următorul mandat.

A sosit ziua inaugurării care a fost un succes deplin. Panglica este impecabil întinsă, foarfeca strălucește, presa locală filmează din unghiuri atent alese, astfel încât să nu se observe lipsa obiectivului inaugurat. În spatele scenei, podul nu există, aeroportul este încă o randare, centura e doar o linie pe o hartă, portul e o vale uscată, iar pârtia de bob… o speranță alunecoasă.

Cu toate acestea, panglica cade. Aplauzele pornesc automat, ca la repetiție. Edilul zâmbește larg, pentru că momentul este istoric: se inaugurează viziunea.

Și într-un moment ca acesta cum să nu auzim discursul edilului:

„Dragi cetățeni,

Astăzi nu inaugurăm doar un proiect. Astăzi inaugurăm un vis. Un vis care a prins contur prin muncă, dedicare și o colaborare exemplară între administrație și partenerii noștri strategici. Este un pas important spre dezvoltarea durabilă, spre viitorul pe care ni-l dorim cu toții.

Acest obiectiv reprezintă începutul unui nou capitol. Un capitol al modernizării, al conectivității și al oportunităților. Știu că au existat voci critice, dar le spun tuturor: progresul nu poate fi oprit. Uneori trebuie să ai curajul să vezi mai departe decât prezentul.

Mulțumesc echipei mele, care a lucrat neobosit, mulțumesc cetățenilor pentru încredere și, nu în ultimul rând, mulțumesc fondurilor europene, fără de care acest proiect nu ar fi fost posibil. Viitorul începe azi!”

Aplauzele continuă. Nimeni nu întreabă ce anume a început. Important este că s-a tăiat panglica. Restul se va construi… la următoarea campanie.